Dialoguri virtuale. Inflația

 Întrebare: Cum se modifică prețurile?

Răspuns: În realitate, prețurile se modifică în ritmuri diferite. Unele prețuri, cum sunt cele ale bunurilor de primă necesitate, se schimbă zilnic; altele, cum sunt salariile stabilite prin contracte (i. e. prețurile mâinii de lucru), se ajustează mult mai lent (sunt „rigide” – în limbaj economic). Într-un mediu inflaționist, creșterea neuniformă a prețurilor afectează în mod inegal puterea de cumpărare a consumatorilor, iar această eroziune diferențiată a veniturilor reale constituie principalul cost social al inflației.

Î.: Care este situația persoanelor cu venituri fixe?

R.: Inflația distorsionează, de asemenea, puterea de cumpărare a persoanelor cu venituri fixe (pensionari, bursieri, creditori etc.). De exemplu, un pensionar a cărui pensie se mărește în fiecare an cu o proporție fix de 5% pierde o parte din puterea sa de cumpărare, dacă inflația anuală este mai mare de 5%. Pe de altă parte, un debitor, care a contractat un împrumut ipotecar cu o dobândă fixă de 5% pe an, beneficiază de o inflație anuală mai mare de 5%, deoarece rata dobânzii reale (rata nominală minus rata inflației) este negativă. Totul se petrece ca și cum creditorul l-ar plăti pe debitor pentru favoarea pe care acesta din urmă i-o face prin aceea că acceptă să primească împrumutul, ceea ce este, evident, aberant.  Consecința este că, în viitor, creditorul nu va mai acorda, probabil, nimănui vreun credit. Cu alte cuvinte, dacă inflația nu este luată în considerare la stabilirea ratelor dobânzilor nominale, unii participanți la viața economică se îmbogățesc, iar alții sărăcesc, fără justă cauză, ceea ce dezorganizează procesul de creditare. Iar fără credit viitorul unei economii contemporane este sumbru.

Î.: Nu numai la noi, mai ales imediat după 1989, au fost manifestări ale inflației cu efecte dureroase?

R.: În cursul timpului, multe țări s-au confruntat cu o inflație ridicată și, în unele cazuri, cu „hiperinflație” de 1.000 % sau mai mult pe an. În anul 2008, Zimbabwe, de exemplu, a cunoscut unul dintre cele mai grave cazuri de hiperinflație din istorie, cu o inflație anuală estimată la 500 de miliarde la sută. Niveluri atât de ridicate ale inflației au fost dezastruoase, iar țările respective au fost nevoite să ia măsuri politice dificile și dureroase pentru a readuce inflația la niveluri rezonabile, renunțând, uneori, la moneda națională, așa cum a făcut Zimbabwe.