Curs valutar
Recomandările Gazetei
Evenimente locale, concerte, teatru, expoziții, filme, cărțiNewsletter
Ultimele comentarii
Dialoguri virtuale / Există viaţă după alegeri?
Întrebare: Este o isterie a împrumuturilor. Ce se întâmplă cu banii împrumutaţi de către state?
Răspuns: Duc în spinare cheltuielile unui stat neperformant şi ceea ce este cel mai straniu, băncile centrale împrumutau bani băncilor din ţările lor cu o dobândă redusă. Acestea, în loc să crediteze afacerile, au cumpărat acţiuni emise de diferite state.Soluţia pentru echilibrarea bugetelor naţionale găsită în prezent este de a reduce salariile şi pensiile, cale aleasă printre alţii de Grecia şi România. O altă cale este creşterea preţurilor. Cea mai sinistră variantă este când se aleg concomitent ambele variante.
Întrebare: Ghiciţi cine a ales această ultimă soluţie?
Politica împrumuturilor este pusă sub semnul întrebării de către unii specialişti, care văd în aceasta o colonizare mascată.
Î.: Tratatul fiscal la care am aderat prevede sancţiuni în cazul în care deficitul bugetar este peste 3% din PIB –ul unei ţări. Vedem că viaţa se încearcă să fie încadrată între limite fixe. Ori acest lucru nu se poate realiza. Tocmai aici este frumuseţea vieţii.
R.: Şi aici au apărut voci în rândul birocraţiei europene care spun că acel prag fatidic de 3% ar trebui să fie o limită de recomandare şi nu de sancţionare.
Î.: Vorbim mult despre Europa. Dar care este filosofia politicii monetare globale ?
R.: Există două filosofii în politica monetară. Prima, cea a Germaniei şi a ţărilor nordice care doresc stabilitatea monetară şi cea americană, care acceptă varianta emiterii de monedă fără acoperire.
Î.: În această situaţie probabil este o contradicţie majoră, existenţială.
R.: Este o contradicţie majoră: Tehnologia şi societatea se schimbă, însă modul de guvernare nu. Am fost crescuţi în cultura profitului. Înseamnă că reflexual ne comportăm departe de conceptul demnităţii umane, care nu poate fi numai apanajul unora.
Folosirea exclusivă a resurselor naturale de către unii, practic a unor resurse care sunt moştenirile tuturor, este un act imoral. Se cunoaşte în istorie unde a condus imoralitatea. Să ne gândim numai la Imperiul roman.