Dialoguri virtuale / Există viaţă după alegeri?

Întrebare.: În Grecia apele sunt tulburi.

Răspuns: Grecia nu reuşeşte să-şi găsească echilibrul politic. În iunie 2012 vor urma alte alegeri generale. Punctul de vedere al grecilor, exprimat informal, este că poporul nu mai suportă măsuri de austeritate şi acceptă inclusiv varianta ieşirii din zona euro.

Î.: Pactul de la Lisabona prevede că, în cazul ieşirii unei ţări din zona euro, înseamnă automat ieşirea din Uniunea Europeană.

R.: Este tocmai principiul care dirijează actualele poziţii politice referitoare la Grecia, respectiv efortul extrem depus pentru a menţine această ţară în zona euro. Panica nu înseamnă numai îngrijorare. Se vor căuta soluţii pentru stabilitatea zonei euro şi se va căuta evitarea conflictelor

Î.: S-a estimat care este costul ieşirii Greciei din zona euro?

R.: Conform datelor comunicate la data de 26 mai 2012, ar fi o sumă greu de pronunţat: un trilion de euro.

Î.: Nu cumva Europa este ruptă în două datorită poziţie Germaniei, poziţie care într-un fel este susţinută şi de România?

R.: Într-adevăr, pare că în probleme de fond există această tensiune. Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, susţine că dezvoltarea prin împrumuturi nu este soluţie, pe când alţii văd soluţiile în dezvoltare. Indiferent de variante, în prim-plan ar trebui să se impună demnitatea umană, care nu poate fi comensurată. Dar în politică nimic nu este bătut in cuie.

Î.: La plecarea din ţara noastră negociatorul şef al Fondului Monetar Internaţional a avut o afirmaţie semnificativă în sensul celor menţionate anterior.

R.: Este uimitoare una din ultimele declaraţii a lui J. Franks, respectiv a spus că dacă avea informaţiile din prezent aducea alte decizii privind măsurile de austeritate solicitate României. Maurul şi-a făcut datoria.

Î.: Nu cumva problema în această tevatură este în altă parte?

R.: În ultima perioadă s-a pus sub semnul întrebării dacă cei care aduc decizii în numele unei comunităţi în probleme financiare au legitimitatea corespunzătoare, chit că au ajuns în aceste poziţii prin alegeri libere. Nu cumva sunt nişte instrumente în mâna altor forţe? În acest sens pare a fi relevantă poziţia Doamnei de fier, Primul ministru al Marii Britanii, care la întâlnirile cu şefii de state şi guverne, de la acea perioadă, obişnuia să-şi înceapă convorbirile prin cuvintele „Îmi vreau banii înapoi”. Desigur, nu era vorba de banii proprii, ci banii pe care-i împrumutase ţara ei altor state.