Dialoguri virtuale. Europa și criza energetică

 Întrebare: Specialiștii vorbesc de implicări politice în organizarea structurilor europene

Răspuns: În anii ’80, activiștii de mediu erau organizați de agenții de influență sovietici și pe bani rusești pentru destabilizarea politică a vestului. Nu este exclus ca aceste legături să se fi păstrat, din moment ce extrema dreaptă europeană este sponsorizată tot de Kremlin. Să ne gândim la acțiunile de eliminare a nuclearului și a cărbunelui din mixul energetic al Germaniei și migrarea către gazele rusești.

Î.: China nu joacă niciun rol în această problemă?

R.: Nu trebuie să excludem și faptul că aceste organizații neguvernamentale să fi fost preluate de chinezi, deoarece marele câștigător al politicilor de decarbonare de până acum a fost China.

Î.: Cum joacă politicienii de la Bruxelles în această incertitudine: Uniunea Europeană reunirea statelor naționale, suverane, sau Statele Unite ale Europei, cu state care și-au delegat suveranitatea unui organism central necontrolabil?

R.: Condițiile uniformizatoare cerute tuturor statelor UE nu se pot aplica. S-a cerut reducerea treptată a emisiilor de gaze de seră. Acestea provin din arderea combustibililor fosili: în transport, derivatele din petrol, în producerea de energie electrică și/ sau termică, gazul, cărbunele și derivatele din petrol. Chiar s-a pus problema ca și nuclearul să fie înlocuit. Înlocuitorii acestor combustibili au fost impuși: soarele și vântul, uitând de biomasă, agrobiomasă sau de deșeurile solide urbane.

Î.: Gândirea de uniformizare la nivelul Uniunii Europene  pare un eșec?

R.: Uniformizarea industriilor energetice ale țărilor membre UE nu a ținut seama de geografie: cererea de energie arată într-un fel în țările sudice, unde soarele produce mult mai multe ore de energie într-o zi decât în țările nordice. De asemenea, pe coastele Atlanticului sau a Mării Nordului sau a Mării Baltice, sunt mult mai multe zile de vânt decât în pusta maghiară sau pe coasta Mării Negre. Fiecare țară are un mix de resurse energetice diferit. Știm că Polonia și Germania beneficiază de mari bazine carbonifere, că Norvegia și România dețin resurse de gaze. Majoritatea țărilor Europei nu au resurse semnificative de energie primară. De asemenea, într-un fel este istoria și arhitectura industriei germane și în alt fel arată în Spania sau în fostele țări comuniste. De aici a rezultat construcția sistemelor de transport al energiei, sisteme care nu sunt construite pentru a suporta intermitențele regenerabilelor de care am amintit.