Dialoguri virtuale / Europa bolnavă şi bolnavii Europei

Întrebare: Se pot face referiri şi la anumite sisteme politice care ar putea susţine o non moralitate economică?

Răspuns: Pe modelul chipului mincinos al banului s-au construit sisteme politice, care au plăsmuit, pasămite, democraţii, cu slogane naţionaliste sau internaţionaliste. Pentru ei, această temă reprezintă ascunderea jafului: capitalism = sluga banului, nimeni nu răspunde de nimic, îndeosebi stăpânii lumii şi se alungă cetăţenii din procesul de luare a deciziilor.

Î.: Mai sunt şi alte manifestări care lovesc şi au lovit din punct de vedere economic, cetăţenii simpli?

R.: Războaiele purtate împotriva propriilor popoare, crearea unor sisteme tot “mai democratice” în scopul jefuirii oamenilor, a exploatării acestora, a prostirii lor. În socialism prin forţă, în democraţiile liberale prin diferite subtilităţi lingvistice, prin obligativitatea unui discurs mincinos, dar “ corect politic”.

În istorie se pot da exemple când au fost colonizate popoare “sălbatice” cu ajutorul “instrumentelor civilizării “, a tehnicilor militare, a superiorităţii financiare, prin crearea de puncte de conflict artificial, care au condus la conflicte financiare, economice şi militare devastatoare, în folosul celor puternici, împotriva celor săraci şi umiliţi. Sclavia de pe marile moşii americane, din gulagurile sovietice, din lagărele naziste şi comuniste, în “democraţii” robii industriilor sexului, comerţul internaţional de organe, dependenţa de diferite substanţe chimice, de “culturi financiare abjecte”. Atentatele cu bombe împotriva unor obiective civile: Londra, Nurnberg, Leipzig, în jungle; atacurile nucleare de la Hiroshima şi Nagasaki în august 1945. Desfiinţarea culturii, a spiritului comunitar, transformarea statului într-o întreprindere şi consumatorii în persoane prostite.

Î.: Ce concluzie s-ar putea trage?

R.: Banul şi-a pierdut destinaţia iniţială. A fost creat ca un mijloc şi a devenit un scop. Introducerea subiectului “ban” ca o preocupare exclusivă a individului sau a unei colectivităţi este identică cu plasarea unei bombe cu efect întârziat, care va distruge în timp însăşi omul. Consider că merită de plasat în acest context două citate:

„O viaţă fără religie este ca o viaţă fără nici un principiu, iar o viaţă fără nici un principiu este ca o corabie fără cârmaci”

– Gandhi.

 

„Democraţia este dictatura ignoranţei”

– Socrate.