Dialoguri virtuale / Europa bolnavă şi bolnavii Europei

Întrebare: Deci pot exista succese economice şi fără muncă?

Răspuns: Desigur. Unul din pilonii care a susţinut economia sovietică era şi folosirea muncii robilor. Exact ca şi naţional-socialiştii. Deţinuţii lagărelor germane erau adunaţi pe baza apartenenţei la o naţiune sau din considerente politice, cărora li s-au alăturat prizonierii de război. Aşa s-a întâmplat şi în cazul Gulagurilor. În Corea de Nord şi China şi în prezent există lagăre de muncă, cu toata încuviinţarea apărătorilor drepturilor omului din Occident.

Î.: Cum a început această “nebunie economică” a căror victime suntem în prezent?

R.: A început cu Renaşterea când, din punct de vedere spiritual, s-a inversat direcţia jertfei, sau exprimat mai clar, prin îndepărtarea de Dumnezeu, printr-o abordare exclusiv materialistă a tuturor problemelor şi astfel economia – care de altfel este o activitate importantă pentru om – a subordonat tot ce este sfânt: naţiunea, familia, credinţa, artele, educaţia, sănătatea etc.. Este cea mai importantă boală economică a perioadei pe care o trăim.

Î.: Ce rol economic negativ a jucat lupta împotriva credinţei?

R.: Totul a început cu Elisabeta I şi a continuat cu Revoluţia franceză, care a cerut sângele a sute de milioane de martiri. A fost închis cerul de oameni, a fost lipită gândirea de pământ şi orice principiu mai înalt a fost extirpat sau a fost etichetat ca fiind “depăşit”, a fost făcut de râs, a devenit ca un dat obligatoriu în gândirea oficială depărtarea de Divinitate, şi prin aceasta omul a devenit un câine bine dresat şi a fost adus la nivelul de gândire a unui calculator, deci fără suflet.

Î.: Ce rol are în acest marasm economic ascunderea adevărului?

R.: Societăţile străbune erau conduse de credinţă, de recunoaşterea Binelui. Boala economiei se ascunde şi în necunoaşterea rolului banului, care aruncă pe foc identitatea divină a omului şi pornind de la aceasta, identitatea moralei, a familiei, a apartenenţei la un neam şi la un sex.

Î.: Cămătăria a fost des invocată ca un rău economic. Care este adevărul în această privinţă?

R.: Apariţia cametei a permis ca acest instrument să devină un jucător al pieţei. Banul a devenit superior a tot ce există. Întrucât lucrurile se uzează, datorită cametei banul se înmulţeşte permanent şi devine un instrument de exploatare a muncii omului – este o lege a pierderii valorii. Producţia este obligată să crească şi prin aceasta, în mod logic, se distruge sistemul de autosusţinere a Terrei, ceea ce conduce la consumul accelerat a resurselor epuizabile şi, în final, la implozia sistemului.