Dialoguri virtuale / Europa bolnavă şi bolnavii Europei

Întrebare: Deci există, alături de binele economic, şi răul economic. Sunt fapte care par a fi justificate, dar care ascund în ele răul, inumanul, sărăcirea unora în dauna altora, moartea unora în compensaţie cu “recunoaşterea” altora. În istoria, relativ recentă, se cunosc câteva cazuri care merită a fi amintite şi analizate şi care pot fi ripate în economic.

Vă rog să le amintiţi.

Răspuns: Acum 68 de ani , în data de 30 ianuarie 1945, vaporul Wilhelm Gustloff părăsea portul Gdansc, având la bord aproape zece mii de pasageri, înghesuiţi pe punte, în depozite, în bazinele golite de apă, pe culoare şi în orice alt loc posibil. Erau răniţi, asistenţi medicali, bolnavi, medici, elevi, familii care se refugiau din calea ruşilor. Seara a izbucnit o furtună cu gheaţă. Era minus 15-20°. Scripeţii bărcilor de salvare au îngheţat.

Peste o oră submarinul rusesc S-13 a torpilat vaporul. Comandanul submarinului, căpitanul Marinesco, a mai lansat trei torpile, unul dintre acestea a lovit sala motoarelor. Au scăpat în total 1239 persoane. Cel puţin opt mii de pasageri au murit, cu de şase ori mai mulţi decât au dispărut în atât de mediatizatul accident al Titanicului. Peste 10 zile, capitanul Marinesco a scufundat şi vaporul sanitar General von Stauben. Din cei 5 mii de refugiaţi din calea frontului au supravieţuit şase sute de persoane. Şi în acest caz au murit mai multe persoane decât pe Titanic.

Se pune întrebarea: A fost o decizie corectă a căpitanului submarinului omorând mii de persoane necombatante? Când faci o afacere prin care nenoroceşte mii de oameni are vreo justificare?

Ca un remember: În anul 1990, în ultimul an al existenţei URSS, căpitanul Marinesco a fost decorat post-mortem cu titlul de  “Erou al Uniunii Sovietice”. Este un semn că Răul este atent cu slujitorii lui şi aici pe pământ încearcă să-şi răsplătească fidelii. Experienţa căpitanului rus poate fi un exemplu pentru cei prisosiţi economic?

Un alt exemplu de un cinism extrem, care nu poate fi explicat prin eventualele concluzii ce se puteau trage în urma experimentului este ceea ce s-a întâmplat la data de 14 septembrie 1954, când cu acordul conducerii sovietice s-a lansat deasupra localităţii sovietice Totkoie o bombă atomică. În localitate trăiau propria populaţie, erau în zonă mii de prizonieri şi propriile blindate sovietice. De ce? Din curiozitate: aveau deja suficiente bombe atomice şi îi interesa efectul asupra populaţiei şi a tehnicii de luptă.

Mareşalul Jukov şi comandanţii Taberei Păcii priveau evenimentul. Toate acestea se întâmplau nu sub mâna mânjită de sânge a lui Stalin, ci sub conducerea marelui deontolog, Hruşciov, cel care a condamnat ororile lui Stalin. Se estimează că au murit peste 45.000 de oameni.