Dialoguri virtuale / Economie de piaţă

Întrebare: Ce a urmat?

Răspuns: Profesorul a concluzionat că în acest mod funcţionează şi socialismul şi acesta este motivul căderii lui. (Noi să-i zicem economia de schimb dirijată!). Întrucât dacă câştigul este pe măsura efortului depus, atunci merituosul este răsplătit şi stimulat să muncească mai mult. Dar dacă un guvern deposedează de câştig pe cel merituos, pentru ca şi cel care nu munceşte să trăiască bine, nimeni nu o să se străduiască să muncească mai mult, conştient fiind că în final va primi mai puţin.

Î.: Ce învăţături se pot trage din acest exemplu?

R.: Nu poţi să-i faci pe săraci mai de succes dacă le iei banii celor mai bogaţi;

Dacă primeşti ceva pentru care nu ai muncit, sigur cineva a muncit pentru el.

Un guvern nu poate da nimănui nimic dacă nu ia acel lucru de la cineva;

Niciodată nu poţi multiplica dacă în prealabil ai împărţit;

Dacă jumătate dintr-o colectivitate gândeşte că nu trebuie să muncească întrucât cealaltă jumătate munceşte pentru ea şi când această jumătate se convinge că indiferent cât munceşte guvernul cheltuie banii munciţi pentru a le da celor care nu muncesc, este începutul sfârşitului acelei colectivităţi.

Î.: Cum s-ar traduce acest exemplu în viaţa de zi cu zi?

R.: Utilizarea bunurilor publice este un exemplu edificator. Când vezi o staţie de autobuz distrusă, trebuie să fii conştient că cineva a muncit pentru ea. Dacă vezi aruncându-se pe jos, în spaţiile publice, diferite resturi, trebuie să ştii că cineva va munci ca să le adune. Dacă cineva se poartă agresiv cu o altă persoană, trebuie să ştie că celui agresat i-a produs un disconfort, energia pentru apărare, pe care ar fi putut să o folosească pentru a crea plusvaloare.

Situaţia este identică şi în micro colectivităţi, în familie. Este vorba de tineri care trăiesc din pensia părinţilor sau a bunicilor. De cerşetorii educaţi încă de mici că modul de a supravieţui este întinsul mâinii.

Că legea venitului minim garantat se poate folosi şi în scop electoral. Etc. etc…