Dialoguri virtuale / Declinul multilateralismului instituțional și tentația războiului „salvator” (a treia parte)

Întrebare: Cum este considerat Războiul Rusiei contra Ucrainei?

Răspuns: În ceea ce privește războiul Rusiei contra Ucrainei, pe care unii experți îl numesc războiul lui Putin de reocupare sau recolonizare a unui fost teritoriu imperial rusesc, el reflectă nu doar obsesiile geopolitice și ideologice nebunești ale liderului de la Kremlin, ci și dorința unui larg segment naționalist și conservator din Rusia, de a nu i se permite Ucrainei să iasă din sfera de influență a Moscovei, mai ales să nu reușească să se alăture NATO și UE, Occidentului ca atare. Așadar, Putin a fost doar cel care a apăsat pe butonul ce a inițiat războiul. Anterior, diplomația rusă a depus eforturi timp de mai mulți ani spre a izola Ucraina, a-i controla teritorii și a o obliga să accepte o formă de federalism prin care să fie controlată de Rusia, utilizând masiva minoritate rusă.

Î.: Cum a funcționat mecanismul de descurajare a Rusiei?

R.: Faptul că Putin a trecut la un atac masiv în februarie 2022 a arătat că mecanismul de deterrence (descurajare) al Rusiei, bazat pe cunoscutele linii roșii, nu a funcționat. Nici războiul hibrid declanșat după ocuparea Crimeii (2014) de către soldățeii verzi ai Moscovei nu a îngenuncheat Kievul. Rusia nu a putut împiedica Ucraina să își revendice constant teritoriile pierdute (Crimeea mai ales, prima anexată direct de statul rus), nici să continue apropierea de Occident, via NATO și UE (cărora le este candidată la integrare), primind armament, muniții și instructori militari din Vest. Ba chiar și baze ale CIA, dacă e să credem ancheta celor de la New York Times. Zelenski nu a putut fi convins să se supună liniilor roșii rusești, pentru că acesta s-a simțit sprijinit de occidentali (cu SUA în frunte), a urmat cu consecvență interesul național și probabil nu a crezut că Rusia chiar va trece la atac.

Î.: Cum a funcționat strategia de descurajare a Occidentului față de Rusia?

R.: Constatăm că nici strategia de deterrence a Occidentului față de Rusia nu a funcționat: americanii, francezii, germanii, britanicii l-au avertizat pe Putin că își asumă riscuri uriașe și va suporta un cost imens dacă atacă Ucraina. Nici Putin nu a ținut cont de liniile roșii occidentale, considerând că va reuși să învingă rapid vecinul rebel, și mizând pe slăbiciunea militară a Kievului și pretinsa lipsă de dorință a populației ucrainene de a sprijini efortul de război condus de președintele Zelenski. Știm că s-a înșelat profund, a calculat greșit, sub impulsul emoțiilor și a gândirii de tip wishfull thinking. Probabil că a ignorat informațiile care i-ar fi arătat că Ucraina e pregătită adecvat să reziste și războiul va deveni unul de uzură, îndelungat și foarte costisitor în vieți umane. Asta în cazul în care ministrul apărării, serviciile de intelligence și consilierii, măcar unul, au avut curajul să îi prezinte și jumătatea goală a paharului. Nu știm deocamdată acest lucru. Dictatorilor li se prezintă cel mai adesea de către anturaj „adevărurile” pe care vor să le audă.