Dialoguri virtuale / Declinul multilateralismului instituțional și tentația războiului „salvator” (a patra parte)

Întrebare: Cum a gândit și gândește Putin?

Răspuns: Dar deciziile majore de politică externă întotdeauna reflectă aspecte importante ale politicii interne, chiar și când vorbim de o dictatură, un regim autocratic, cum e cazul Rusiei. Putin a riscat, dornic să își consolideze puterea internă, să dea satisfacție segmentului său de susținători (majoritari), dar și mânat probabil de dorința de a rămâne în istorie ca eroul care a reîntregit teritoriul național, corectând actul prin care Hrușciov a donat Ucrainei Crimeea. După ce își asumase rolul de salvator național după dezastrul politico-economic lăsat de președintele Boris Elțîn. A vrut desigur să împingă NATO cât mai departe de teritoriul rusesc, pentru că vede relația Occident-Rusia ca pe un joc de sumă nulă. Faptul că el a afirmat public că nu există o națiune ucraineană ca atare, ci doar o populație de slavi răsăriteni care face parte din marea națiune rusă, fiind deturnată de Occident și folosită drept cal troian contra Rusiei, ne demonstrează că inițierea atacului a avut în mintea sa aspectul unei reparații la scara istoriei, a unei reveniri la normal. Iar încălcarea dreptului internațional a fost o piece of cake. În balanța din mintea liderului, națiunea rusă era de departe cea mai importantă.

Î.: Cum să înțelegem războiul contemporan, cel al Israelului contra grupărilor Hamas și Hezbollah?

R.: Al treilea caz de război contemporan, cel al Israelului contra grupărilor Hamas și Hezbollah, trebuie înțeles tot ca un eșec al descurajării. Israelul trebuia să bănuiască faptul că Hamas, gruparea care guverna în Gaza, nu putea accepta situația existentă în octombrie 2023. Cu o populație palestiniană împărțită între două teritorii fără conexiune geografică – Gaza și Cisiordania – pe lângă diaspora refugiaților, având un acces redus la resursele necesare existenței, fără un stat palestinian recunoscut la ONU și acceptat de Israel, cu o situație economică grea și revendicări național-religioase extreme, era destul de probabil să existe frământări și atacuri teroriste. Doar momentul ales și amploarea extraordinară a atacului prin surprindere efectuat de Hamas a șocat opinia publică israeliană și pe cea mondială. Așadar, intenția ostilă a Hamas era bine cunoscută, dar se credea că gruparea nu are cum organiza un atac de o asemenea amploare, care să nu fie detectat încă din faza de pregătire.