Curs valutar
Recomandările Gazetei
Evenimente locale, concerte, teatru, expoziții, filme, cărțiNewsletter
Ultimele comentarii
Dialoguri virtuale / Corolar
Întrebare: Care ar fi concluzia cuprinzătoare privind parcursul economiei româneşti, acum când s-au dat publicităţii de către Institutul Naţional de Statistică rezultatele de la finele primului trimestru al acestui an?
Răspuns: Trimestrul întâi a lui 2017 a fost al şaptelea trimestru consecutiv de creştere economică. Este o concluzie care ar trebui să ne bucure, dar au apărut cârcotaşii care după unii trebuie să exultăm de bucurie, după alţii este o gogoaşă, iar mulţi sunt indiferenţi.
Î.: De ce aceste atitudini?
R.: Întrucât mulţi încurcă economia cu politica şi cei din ultima categorie amintită la precedenta întrebare sunt cei blazaţi pe care nu-i mai interesează, practic, decât ziua de azi, eventual cea de mâine, invocând faptul că au fost prea de multe ori păcăliţi.
Î.: Are vreo bază reală afirmaţia celor blazaţi?
R.: Cred că adevărul este la mijloc. Să privim evoluţia, atât de invocată a produsului intern brut ( P.I.B.). Acesta se dovedeşte că este într-o permanentă creştere, îndeosebi în ultima perioadă. Dacă însă privim la cealaltă limbă a foarfecii atunci se observă că venitul real al populaţiei nu este proporţional cu dinamica P.I.B-ului.
Î.: Cred că este o afirmaţie cel puţin bizară, acum când se vorbeşte de creşterea salariilor, a pensiilor şi a unor compensaţii?!
R.: Aşa este, numai că aceste creşteri s-au dovedit nesustenabile. Se observă că după fiecare majorare preţurile cresc, cel puţin, în acelaşi procent cu veniturile populaţiei, astfel că în buzunar, în scurt timp, ne rămâne aceeaşi sumă ca şi înainte de majorări, sau poate mai puţină. Aceasta este situaţia, dar nu numai în România. Este o problemă de filosofie economică nestăpânibilă prin mijloace administrative.
Poate este momentul să vorbim de filosofii economice atât de mult invocate. Amintim de cele două, ambele economii de schimb: economia centralizată (cea pe care am trăit-o până în 1989 şi câţiva ani după) şi economia de piaţă (cea pe care o mimăm în prezent).
Î.: Nu ar fi normal ca ambele sisteme economice să aibă aceeaşi boală, făcând parte din aceeaşi familie?
R.: Problema a încercat să o lămurească profesorul Dr. Hans Vontobel care spunea referindu-se la economia centralizată: „Eşecul proiectului economiei planificate nu se datorează nici incompetenţei conducerii politice şi economice, nici deficienţelor de ordin tehnic sau forţei inamicilor săi, ci mai ales imposibilităţii creării acelui tip de om care ar fi fost necesar pentru realizarea sa”.
Aş dori să acceptaţi un exerciţiu prin a înlocui din citatul anterior cuvântul „planificate” cu cel „de piaţă” şi să cumpăniţi asupra înţelesului.