Dialoguri virtuale. China! Un model economic sau un balon de săpun? (IV)

Întrebare: Economia chineză poate fi un model pentru noi?

Răspuns: Nu prea, fiindcă nici ei nu au reuşit să explice, şi nici occidentalii, cum poate coexista un sistem politic cu un singur partid şi o economie de piaţă. Se speră ca economia Chinei să nu fie o bulă de dezvoltare care dacă s-ar sparge, cioburile rezultate, împrăştiate în toată lumea, ar putea crea o accentuare dramatică a haosului actual.

Î.: Câteva date despre istoria Chinei poate ar putea lămuri anumite rezultate și din domeniul economic?!
R.: Zhongguo, adică imperiul din mij­loc sau din centrul lumii, reprezintă una dintre cele mai vechi civilizaţii ale lumii, cu o cultură strălucitoare şi cu o istorie îndelungată. Invenţiile antice chineze - tiparul, busola, praful de puşcă, bancnota de hârtie, succesele din domeniile astronomiei, matema­ticii şi medicinei, doctrina lui Confucius (filosof, ideolog, educator, mu­zi­cian) - au avut importante contri­buţii şi au influenţat substanţial ştiinţa şi cultura.

Î.: Cum se prezintă astăzi China?
R.: Republica Populară Chineză este o ţară aflată de circa 25 de ani într-o puternică expansiune economică. În prezent, este o mare putere asiatică, iar peste 20 de ani va deveni cu siguranţă o mare putere mondială. China s-a dezvoltat rapid începând din anul 1977, după iniţierea de către Deng Xiao Ping a reformelor economice şi recunoaşterea erorilor din perioada 1966-1976, în care s-a derulat o sângeroasă şi primitivă „revoluţie culturală”, ale cărei urmări se întâlnesc şi astăzi la nivel doctrinal, mai ales la populaţia din zonele rurale. Începând cu anul 1992, ratele anuale de creştere economică depăşesc în medie 10%, ceea ce asigură o puternică evoluţie a economiei în ansamblu, şi a industriei în special, dar care generează alte probleme, cu profunde implicaţii sociale: poluarea, creşterea numărului de şomeri, aglomerarea urbană excesivă. Ritmul de dezvoltare prezent este redus la aproape o treime din cifrele de acum câțiva ani.
Din punct de vedere administrativ, China este alcătuită din 23 provincii, cinci regiuni autonome, patru muni­cipalităţi dependente de activitatea centrelor.

Î.: Care sunt constantele structurilor sociale din China?
R.: Nucleul vieţii sociale în China nu îl reprezintă familia, aşa cum se în­tâmplă în ţările occidentale, ci grupul socio-profesional în care aproape fiecare membru al familiei (copil, părinte, bunic) îşi petrece cea mai mare parte a zilei.