• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Sambătă , 30 Noiembrie 2024

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Vineri , 7 Mai , 2021

Dialoguri virtuale. Chiar merită să înveți? (VI)

Întrebare: Care este raportul dintre teoria capitalului uman și procesul de repartiție?

Răspuns: Teoria capitalului uman a permis aprofundarea analizei procesului de repartiție, deoarece a demonstrat că diferențele dintre venituri sunt determinate, în principal, de gradele de calificare diferite. Ea a contribuit, de asemenea, la înțelegerea importanței pregătirii muncitorilor și, în general, a politicilor statului în domeniul educației, chiar dacă acestea au urmărit mai degrabă cultivarea spiritului civic ori promovarea și integrarea socială a cetățenilor decât creșterea veniturilor din muncă.
 

Î.: Educația poate fi considerată o investiție?
R.: Teoria capitalului uman consi­deră educația o investiție ca „oricare alta”, în sensul că, la fel ca orice investiție, creează externa­li­tăți. Totuși, suportarea de către socie­tate a sarcinii financiare im­pli­cate de educație nu stimulează întreprinde­rile să facă efortul finan­ciar în scop educativ pe care l-ar putea face. Problema nivelului optim de edu­cație din punctul de vedere al societății rămâne, deci, deschisă. Externalitățile rezultate din investiția socială în educație sunt numeroase și diverse. De exemplu, ele pot favoriza promovarea și integrarea socială a indivizilor ori pot spori va­loarea avuției sociale prin „efectul de rețea”: un anumit volum de cunoș­tințe își sporește valoarea, dacă alte persoane pot împărtăși sau dobândi cunoștințele respective ș.a.m.d.
 

Î.: Care este critica prin care educația nu este o investiție pentru sporirea capitalului uman și cine a formulat-o?
R.: Ideea că educația nu este o investiție pentru sporirea capitalului uman, ci un mijloc de a crea externalități pozitive la nivelul so­cie­tății, a fost enunțată de M. Spence, care este unul dintre principalii promotori ai aplicării în studiul educației a ceea ce se numește „teoria semnalului”. Conform acestei teorii, educația nu are doar rolul de a mări productivitatea indivizilor, ci, în primul rând, are rolul de a-i selecta pe indivizii cei mai productivi. Se poate, deci, pune sub semnul întrebării utilitatea socială a unui sistem educativ care, deși comportă costuri mari, nu augmentează productivitatea muncii.

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.