Curs valutar
Recomandările Gazetei
Evenimente locale, concerte, teatru, expoziții, filme, cărțiNewsletter
Ultimele comentarii
Dialoguri virtuale. Chiar merită să înveți? (VI)
Întrebare: Care este raportul dintre teoria capitalului uman și procesul de repartiție?
Răspuns: Teoria capitalului uman a permis aprofundarea analizei procesului de repartiție, deoarece a demonstrat că diferențele dintre venituri sunt determinate, în principal, de gradele de calificare diferite. Ea a contribuit, de asemenea, la înțelegerea importanței pregătirii muncitorilor și, în general, a politicilor statului în domeniul educației, chiar dacă acestea au urmărit mai degrabă cultivarea spiritului civic ori promovarea și integrarea socială a cetățenilor decât creșterea veniturilor din muncă.
Î.: Educația poate fi considerată o investiție?
R.: Teoria capitalului uman consideră educația o investiție ca „oricare alta”, în sensul că, la fel ca orice investiție, creează externalități. Totuși, suportarea de către societate a sarcinii financiare implicate de educație nu stimulează întreprinderile să facă efortul financiar în scop educativ pe care l-ar putea face. Problema nivelului optim de educație din punctul de vedere al societății rămâne, deci, deschisă. Externalitățile rezultate din investiția socială în educație sunt numeroase și diverse. De exemplu, ele pot favoriza promovarea și integrarea socială a indivizilor ori pot spori valoarea avuției sociale prin „efectul de rețea”: un anumit volum de cunoștințe își sporește valoarea, dacă alte persoane pot împărtăși sau dobândi cunoștințele respective ș.a.m.d.
Î.: Care este critica prin care educația nu este o investiție pentru sporirea capitalului uman și cine a formulat-o?
R.: Ideea că educația nu este o investiție pentru sporirea capitalului uman, ci un mijloc de a crea externalități pozitive la nivelul societății, a fost enunțată de M. Spence, care este unul dintre principalii promotori ai aplicării în studiul educației a ceea ce se numește „teoria semnalului”. Conform acestei teorii, educația nu are doar rolul de a mări productivitatea indivizilor, ci, în primul rând, are rolul de a-i selecta pe indivizii cei mai productivi. Se poate, deci, pune sub semnul întrebării utilitatea socială a unui sistem educativ care, deși comportă costuri mari, nu augmentează productivitatea muncii.