Curs valutar
Recomandările Gazetei
Evenimente locale, concerte, teatru, expoziții, filme, cărțiNewsletter
Ultimele comentarii
Dialoguri virtuale. Chiar merită să înveți? (III)
Întrebare: Valul schimbărilor teoretice mențin în actualitate abordarea calitativă?
Răspuns: În prezent, această abordare calitativă este predominantă în literatură, deoarece permite evidențierea rolului condițiilor interne ale creșterii economice. Numit adesea și „progres tehnic”, factorul rezidual reflectă importanța pe care o au – în economiile contemporane – cunoștințele științifice și inovațiile tehnice și organizatorice, care măresc eficacitatea folosirii celorlalți factori de producție, în primul rând productivitatea muncii. Astfel, analizele teoretice și studiile empirice cu privire la progresul tehnic au contribuit la clarificarea rolului capitalului uman în creșterea economică.
Î.: Care este concluzia practică a acestor cercetări?
R.: Concluzia care se degajă din aceste cercetări este că accelerarea progresului tehnic și creșterea complexității proceselor de producție creează în economiile contemporane o nouă necesitate, anume aceea de a avea un număr cât mai mare de muncitori calificați. Iar singura modalitate de a realiza această calificare și, deci, de a crește productivitatea muncii și bunăstarea socială este pregătirea pe scară largă a forței de muncă. Rezultă că principala implicație practică a teoriei capitalului uman este impusă de realitățile economice și sociale ale lumii secolului XXI.
Î.: Cum a început această abordare?
R.: Unul dintre inițiatorii teoriei moderne a capitalului uman a fost economistul american Th. Schultz, care, la sfârșitul anilor 1950, a publicat un articol ce va influența toate cercetările ulterioare cu privire la acest subiect. În acest articol, el își propune să îmbunătățească modul de cuantificare a contribuției capitalului uman la creșterea economică, prin luarea în considerare a dimensiunii calitative a acestui factor, dimensiune determinată de deprinderile, cunoștințele și toate celelalte însușiri personale ale muncitorilor, care permit creșterea productivității muncii. Autorul observă că, pentru exprimarea cantitativă a amintitei dimensiuni calitative, nu se poate proceda la fel ca în cazul capitalului fizic, unde se pornește de la evaluarea cheltuielilor de investiții necesare pentru achiziționarea sau construirea de clădiri, mașini, utilaje echipamente etc.