Dialoguri virtuale. Chiar merită să înveți? (I)

Întrebare: Tendința oamenilor, în general, și a organizațiilor, în special, este de a-și realiza obiectivele în condiții de eficiență economică maximă. Este cunoscut faptul că, pentru a-ți atinge scopurile, sunt necesare patru resurse: umane, materiale, financiare și informațiile, indiferent că dorești să prepari mămăligă sau să ajungi pe Marte. Există o clasificare a acestora în funcție de importanța lor?

Răspuns: Dintr-un punct de vedere există, respectiv care dintre ele sunt creatoare, adică își potențează de la sine valoarea și aceasta este resursa umană.
Î.: Există o întreagă literatură privind capitalul uman. Care este istoria sa, rolul diferiților factori în evoluția ei?
R.: Rolul capitalului uman în dezvoltarea economică și socială este o temă veche, deși economiștii nu sunt încă de acord cu privire la impor­tanța sa exactă. Unii critici consideră că această terminologie (capitalul uman) devalorizează demnitatea umană, deoarece asimilează oamenii cu purtătorii de cunoștințe și de competențe asemănătoare cu piesele unei mașini. După alții, conceptul relevă importanța factorului uman în economiile moderne, bazate pe cu­noaș­tere și competență.
Î.: Merită de amintit câteva aspecte privind capitalul uman în teoria creșterii economice!?
R.: Conceptul de capital uman a fost fundamentat teoretic în anii 1960 de către economiștii americani Th. Schultz și G. Becker (laureați ai premiului Nobel pentru economie: primul în 1979, al doilea în 1992). Aceștia au demonstrat următorul lucru: cheltuielile de natură să ducă la creșterea gradului de pregătire al unui individ augmentează producti­vi­tatea sa și, deci, îi majorează veniturile vii­toare – de unde și de­nu­mirea de „ca­pi­tal uman”.
Î.: Care sunt cele mai uzuale definiții ale „capitalului uman”?
R.:  În literatura actuală, există numeroase definiții ale acestui concept. De exemplu P. Samuelson, W. Nord­haus, în „ Economie politică” sau J. Stiglitz, C. Walsh, in „Economics” sau OCDE, in „L’investissement dans le capital humain”, respectiv:  „Du bien-être des nations, le rôle du capital humain et social” care afirma: capitalul uman este „ansamblul cunoș­tințelor, calificărilor, competen­țelor și caracteristicilor individuale, care facilitează crearea bunăstării personale, sociale și economice”.