Dialoguri virtuale / Avem aleşi noi. Avem probleme vechi

Întrebare: Mulţi sunt nemulţumiţi de intervenţiile externe în ceea ce priveşte managementul companiilor de stat. De ce sunt aceste intervenţii?

Răspuns: Nu este cazul să vorbim de intervenţii. Se înscrie într-un fel în contextul răspunsului la întrebarea anterioară. Ei nu vorbesc cine să fie managerul sau cum să fie managementul acestor societăţi, ci afirmă că modul în care au fost conduse aceste societăţi comerciale nu este cazul să fie continuat, întrucât este contraproductiv să ai o firmă care produce pierderi în condiţiile în care statul are datorii externe. În acest context, o variantă este privatizarea. Trebuie de reţinut că privatizarea nu trebuie să fie un scop în sine, ci o variantă de eficientizare a bunului propriu.

Î.: Suplimentarea veniturilor se poate face numai apelând la cele expuse anterior?

R.: Nu. O mare rezervă există în limitarea la maximum posibil a economiei subterane. Această rezervă nu poate fi măsurată exact. Se vorbeşte de cifre halucinante, la nivelul ţării de 40%. De asemenea, mai există rezerve în ceea ce priveşte fiscalizarea tuturor veniturilor.

Un capitol de care nu reuşim să-i dăm de capăt este cel al absorbţiei fondurilor comunitare. Clamăm că se doreşte diminuarea fondurilor, în special cele de coeziune, destinate în exerciţiul bugetar 2014 – 2020 a Uniunii Europene destinate României. Aceste observaţii ale noastre sunt pertinente până unde trebuie să răspundem la întrebarea: dar cele din exerciţiul 2007 – 2013 de ce nu au fost consumate sau de ce au fost consumate, unele din ele, în mod fraudulos.

Î.: Există câteva predicţii negative privind România, referitor la anul 2013. Vă rog să le reinventariaţi?

R.: Revenirea recesiunii, deficit bugetar care se va situa sub 2% din PIB, ineficienţă şi risipă din sectorul public, managementul defectuos al companiilor de stat, evaziunea fiscală exagerată, asistenţa medicală precară, absorbţia insuficientă a fondurilor comunitare, reforma structurala întârziată

Î.: Pot fi dezvoltate unele din aceste ameninţări!?

R.: Desigur, dau un singur exemplu. Investitorii fug de situaţii politice neclare, nepredictibile. Să nu uităm că bani sunt în lume. Investitorii strategici vor să fie siguri de banii cu care fac afaceri. Ei nu au nevoie de explicaţii politice. Banul nu are un anumit partid. De altfel, s-a văzut în raportul ron/euro imediat după alegeri.

Î.: Votantul de rând poate influenţa în vreun fel aceste situaţii?

R.: Dacă o să se ocupe pe lângă problemele sale şi de cele ale comunităţii.