Dialoguri virtuale / Aceeaşi Mărie cu o pălărie mai mică

Întrebare: Avem un Guvern nou cu un program „nou”, cu speranţe, temeri şi angoase. În fond ce avem?

Răspuns: Avem acelaşi program, dar rotunjit „în jos”, cu corecturile afe­rente temerilor că prima variantă era cam „politicianistă”.

Î.: Pentru ca să înţelegem mai bine, vă rog să concentraţi în câteva cuvinte modificările faţă de varianta din perioada alegerilor generale?
R.: În noul program de guvernare se prevede printre altele creşterea sala­riului minim, introducerea unui impozit pe cifra de afaceri, schim­bări în colectarea TVA, acordarea unor credite fără dobândă pentru tineri şi introducerea unei taxe pe produsele al căror consum are un impact negativ major asupra sănătăţii populaţiei.

Î.: Să le luăm la rând. Cea mai mare reacţie a stârnit-o modificarea sistemului de impozitare a firmelor. În locul impozitului pe profit a impo­zitării cifrei de afaceri?
R.: Pentru ca să vă dau un răspuns corect trebuie să ne reamintim că în România a fost o perioadă când im­pozitul se aplica pe cifra de afa­ceri. A fost bine? A fost rău? Dacă s-a modificat înseamnă că ceva hibă avea.
Poate un alt fel de răspuns este mai corect. De zeci de ani ni se impută că suntem impredictibili şi netrans­pa­renţi. Că modificăm regulile pe parcursul jocului. Nici de această dată nu am dezminţit şi mai mult, în prima şedinţă a noului guvern, s-a hotărât reducerea perioadei de aplicare a modificărilor codului fiscal de la şase luni la trei luni. Întrebarea este, în aceste condiţii, cum se mai poate concepe un plan de afaceri? Care sunt posibilităţile de a face o programare pe termen lung? A dispărut din vocabularul nostru economic noţiunea de „strategie”?
Desigur, unii invocă faptul că acest mod de impozitare loveşte în capacitate firmelor de a investi, alţii sperie capitalul străin, alţii anunță împingerea la un nivel fără precedent a agresiunii sistematice împotriva tuturor celor care au contribuit în ultimii ani la evoluția țării: economie privată, profesioniști, zona sănătoasă a administrației, parteneri externi – state și companii.
Niciuna din cele susţinute nu exultă de echilibru.