Dialoguri despre pictură cu Greti-Adriene Papiu

Lumea omului modern, al mileniului III, este asaltată şi inundată de o multitudine de imagini, ce se adresează exclusiv percepţiei vizuale a acestuia. Ade­seori contradictorii şi brutalizante prin diversitatea direcţiilor şi surselor din care provin, începând cu strada şi întreg sistemul de afişaj, ce se constituie într-un apel către atenţia trecătorului, conflictul cromatic, cât mai agresiv, al vitrinelor şi al reclamelor, cât şi „habitatul” personal invadat de televiziune şi computer, conturează, deja mediul unui „receptor” supus asaltului vizual al cotidianului imediat. Aceste mutaţii ale civilizaţiei contemporane le regăsim deopotrivă şi în creaţia artistică, precum şi în relaţia noastră cu opera de artă. Astăzi, artistul dispune de o multitudine de tehnici de exprimare, dintre care unele foarte vechi, ce constituie încă un imens rezervor, la care artiştii au recurs întotdeauna. „Lecţiile tăcute ale maeştrilor” ajută la configurarea şi conturarea unor certitu­dini profesionale, pentru demersul crea­tor, în devenirea fiecărui pictor.

Este şi cazul Doamnei Greti-Adriene Papiu - pictor, absolventă a Specializării Arte Plastice – Pictură, a Facultăţii de Litere din Centrul Universitar Nord Baia Mare, a Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca, reprezentantă de seamă a noii generaţii de artişti din Baia Mare. Cunoscându-i demersul personal al evoluţiei sale artistice am provocat-o la un scurt dialog despre profesia de pictor şi despre pictură.

N.S. Ca studentă şi absolventă a studiilor superioare de artă la Baia Mare, cum consideraţi că această instituţie a răspuns aşteptărilor şi exigenţelor dumnea­voastră în conturarea unui demers artistic?
G.A.P: Pentru mine continuarea după absolvirea Liceului de Artă din Baia Mare şi apoi absolvirea studiilor superioare de artă în acelaşi oraş, au fost ca o prelungire firească a studiilor în acest domeniu, într-un colectiv sudat de profesori în care comunicarea, înţelegerea, îndrumarea au însemnat paşi importanţi în procesul consolidării devenirii mele artistice. Deoarece Programul de Studiu Arte Plastice – Pictură consta doar într-o singură specializare, numărul de studenţi fiind restrâns (18-20), posibilitatea de rătăcire era mai puţin probabilă, iar comunicarea cu colegii, cât şi cu profesorii a devenit utilă şi necesară, ca într-o familie de artişti.

N.S. Privind retrospectiv şi cunoscând, după absolvirea cursurilor de master la Universitatea de Artă Cluj-Napoca, Artă Decorativă – Textile şi a susţinerii Lucrărilor de Licenţă la Facultatea de Arte şi Design Timişoara, consideraţi că faţă de colegii de generaţie, absolvenţi ai universităţilor de artă din ţară, cu care vă întâlniţi în Simpozioane de creaţie Naţionale şi Internaţionale sau pe simezele sălilor de expoziţie constituie un motiv de reticenţă profesională?
G.A.P : De-a lungul timpului am întâlnit şi situaţii în care colegi de generaţie au privit cu neîncredere autoritatea pro­fesională a acestei specializări, datorate apartenenţei la Facultatea de Litere a Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca. Total nejustificate aceste temeri pentru că lucrările din expoziţii „vorbeau” de la sine. O dovedesc cu prisosinţă invitaţiile în expoziţii de grup şi colective pe care le-am primit, atât în ţară cât şi în străinătate: Bienala de Artă de la Arad, METTINGPOINT Osiekmauspilsen – Cehia, Pecs – Ungaria, Bienala de Artă „Lascăr Vorel”- Piatra Neamţ, Bienala de Grafică din Bucureşti, Bienala Inter­naţională de Pastel de la Nowy Sacz - Polonia, Bienala Internaţională „Quatran­gle” (Pătratul de argint) - Polonia etc.

N.S. În ce măsură studiile aprofundate de doctorat vă ajută azi la orele de curs şi lucrări practice de atelier, la catedră în calitate de cadru didactic şi de lector universitar doctor, ştiut fiind faptul „că arta nu se poate învăţa, dar meşteşugul da”, după cum susţinea Valter Gropius în anul 1925 în Şcoala Bauhaus?
G.A.P. Studiile de doctorat în Domeniul Arte Vizuale le-am efectuat între anii 2008-2014 la Facultatea de Arte şi Design din Timişoara, sub conducerea ştiinţifică a Profesorului universitar doctor Carol David, care a contribuit la autorizarea Programului de studiu Arte Plastice – Pictură de la Baia Mare, alături de prestigioase personalităţi ale artei şi învăţământului superior timi­şo­rean. Titlul tezei de doctorat – „Portretul fără identitate – Condiţia omului postmodern” m-a ajutat să aprofundez cer­cetarea teoretică asupra reprezentării psihologiei şi fizionomiei complexe a fi­gurii umane în pictură. Direcţiile de cercetare parcurse constituie un îndrumar pentru studenţi al lărgirii orizontului de cunoaştere şi găsirii posibilităţilor şi căilor de comunicare ale imaginii în artele vizuale. Temele practice de atelier întăresc încrederea studenţilor în deprin­derea şi dezvoltarea manualizării, a sim­ţului artistic, aceştia solicitându-mă de fiecare dată la împlinirea actului de creaţie.
N.S. În condiţiile exploziei reţelelor de socializare: Facebook, Twitter, Insta­gram şi era „Selfie”, „Portretul fără identitate” ca etapă de identificare şi aprofundare de studiu, unde îl plasaţi? Îşi mai are în aceste condiţii legitimitatea artistică?
G.A.P. Tocmai prin această explozie a reţelelor de comunicare imaginea per­sonală, doar o oglindă, o mască, multi­plicată la nesfârşit în diferite ipostaze, cele mai multe artificiale care nu mai au nimic în comun cu persoana noastră reală. E fapt ce mai este real, graniţa dintre real şi pictural se pierde din ce în ce mai mult, iar această depersonalizare a omului postmodern a constituit întreprinderea cercetării teoretice doctorale susţinute şi reflectate în lucrările expo­ziţiei realizate cu acest prilej în tehnica pictură pe print în care am evidenţiat tocmai lipsa identităţii portretului, acesta fiind tratat precum „o oglindă spartă” în care se reflectă doar ceea ce dorim să se reflecte.
   
Începând cu luna martie din acest an, în urma susţinerii concursului pe post, Doamna Greti Papiu a devenit lector universitar, constituind o recunoaştere a calităţilor didactice, pedagogice şi artistice. Numeroasele proiecte didactice, implicarea în realizarea unor importante activităţi practice cu studenţii (tabere de plein-air, work-shop-uri cu copii instituţionalizaţi, expoziţii de final de semestru, expoziţii cu lucrări de licenţă şi disertaţie) aduc în prim-planul atenţiei noastre o personalitate complexă, implicată în dezvoltarea învăţământului superior de artă la Baia Mare. Expoziţiile personale, cele de grup, precum şi selecţiile la participările naţionale şi internaţionale completează un contur articulat al artistului care este astăzi Greti-Adriene Papiu.

Putem lesne constata că „producţia de artă” din ultimele decenii, când cunoş­tinţele profesionale ale celor ce caută în grabă meseria de pictor, fie că sunt chemaţi sau nu, iar despre rigorile şi conştiinţa meşteşugului nu poate fi vorba, ignorat uneori chiar voit, din nonconformism au generat o tristă statistică, că nicio epocă din istoria artei nu înregistrează atât de multe lucrări degradate, înnegrite, craclate, exfoliate ca în această perioadă.
În acest context mi se par mai actuale ca oricând convingerile lui Vitruviu, asupra tainelor şi meşteşugului picturii, cunoscute de maeştrii vechi, „că nici talentul fără învăţătură, nici învăţătura fără ta­lent nu-l poate face pe artist desăvârşit”.

„Contagiunea hidosului plastic – (care în diferite ţări şi la diferite răstimpuri pătrundea în cenaclurile artistice, sub diverse formule şi denumiri preţioase) – a provocat, cum era şi firesc, o tulburare cu consecinţe dezastruoase şi în lumea esteţilor. Dar mai ales, consecinţe dezastruoase pentru artistul de bună credinţă, pasionat de tainele adânci ale meşteşugului său. Încetul cu încetul, însă, încrederea dintre public şi artişti se va restabili, ca în timpurile mari de artă. Dar pentru a ajunge la această mare armonie artistul, mai întâi va trebui să dea dovadă de o perfectă bună cuviinţă şi de o ireproşabilă conştiinciozitate în exerciţiul profesiunii lui”

Nicolae Tonitza – Note despre pictură