Dialguri virtuale / Europa privită altfel

Răspuns: Majoritatea vorbesc de o criză economică şi uită că este vorba şi de o criză politică, de reprezentativitate. Am mai amintit în articole anterioare că suntem în faza trecerii de la democraţia reprezentativă, la cea participativă. Europa este caracterizată de frică. O frică intelectuală şi spirituală.

 

Î.: Sunt câteva contradicţii care macină lumea de astăzi.

R.: Majoritatea încearcă să explice fenomenele exclusiv prin prisma raţionalului. Se uită de fenomenul creaţie. Toate se cuantifică, se măsoară. A dispărut fericirea de a trăi. Semipreparatele şi preparatele de-a gata ne sunt îndesate pe gât prin acest imens trafic de informaţii, de multe ori inutile.

Plăcerile nelimitate stau în contrapondere cu obiectivele prudente şi limitate.Deşi se ştia de mulţi ani de declinul demografic, de dezastrele din sistemul pensiilor, sănătăţii, educaţiei şi mediului ecologic, cei care erau responsabilii acestor probleme nu doreau să le vadă sau nu le-au priceput.

Se ştia că amploarea datoriilor publice nu se pot suporta până la nesfârşit şi că speculaţiile financiare scăpate de sub orice control guvernamental conduc la catastrofă.

Specialiştii învăţământului din Uniunea Europeană au tendinţa de a înlocui universităţile cu şcoli profesionale. Ei nu înţeleg că ştiinţele umane se bazează pe filosofie şi ştiinţele exacte pe matematică. Aceste două ştiinţe sunt cel mai puţin subvenţionate. Măsurile economiştilor sunt ineficiente şi inadaptate pentru a elimina sursele spirituale şi intelectuale aflate la baza acestei crize.

 

Î.: Sunt şi probleme structurale?

R.: Da. Democraţia ca idee de comunitate trebuie să se adreseze tuturor cetăţenilor. Trebuie să excludă orice caracter elitist, luând în calcul, în acelaşi timp, iraţionalitatea, atât la scara individului, cât şi a colectivităţii.

Pentru a uni aceste două elemente, trebuie de explicat comunităţilor democratice care este interesul lor comun sau trebuie introdusă o stare de emoţie colectivă (în trecut se numea patriotism).

Interesul comun reuşeşte mai bine să-i unească pe oameni decât binele comun, în ciuda divergenţelor de convingeri.

 

Î.: Care ar fi o concluzie de final?

R.: Consensul în ierarhizarea priorităţilor ne va permite să avansăm dincolo de corectările stării prezente.