DGASPC Maramureş sau teroarea directorială

Pentru DGASPC Maramureş a venit din nou vremea examenelor pentru funcţiile de conducere. În iunie se bifează fotoliul de director adjunct. Un nou examen, o nouă controversă, noi discuţii, liste şi poveşti. Nu ştim cine va candida, probabil cea care este pe funcţie acum, dar pot apărea şi alte candidaturi. Examenul se va desfăşura la Bucureşti, iar comisia nu îl va mai avea în componenţă pe celebrul Dumitru Dumuţa. Altfel spus, toate şansele de a fi un examen corect, adică pe bune!

Nu am fi scris nimic despre acest examen, dar cele trei ceasuri rele ne-au dus la DGASPC, într-o vizită ce nu avea de a face cu Direcţia sau multele probleme pe care le-am prezentat în paginile ziarului. Am fost şi am plecat, iar după noi a venit potopul. Nu credem în coincidenţe, dar directorul Alina Coste-Mădăras a scos din nou milităria din dulap şi a dat de pământ cu angajaţi de-ai direcţiei. Această doamnă, credem, confundă instituţia cu ograda proprie, are ieşiri nefireşti şi greu de explicat. Le cere angajaţilor să nu vorbească, să fie fideli, ascultători…Până la un punct este normal, corect, legal, dar când treci peste pragul impus de lege şi bunul simţ, demersul directorial devine aproape periculos.

Practic, acest director face alergie la presă. Nu vrea să vorbească cu presa, nu oferă presei date şi informaţii, muşamalizează toate cazurile grave, penale din Direcţie, se crede pe viaţă acolo, iar în acest context cere şi celor care lucrează, să se comporte la fel. Poate am avut nesimţirea (de ziarist) de a pretinde acces în Direcţie la orice oră. Poate!Dar, niciodată nu vom sta la poartă, umiliţi de umilinţa unui gardian ce nu are treabă cu aspectele tensionate din instituţie. Niciodată nu ne vom căciuli la un purtător de cuvânt ce nu are habar de ce trebuie făcut în situaţii ca cea de mai sus. Îi transmitem directorului că vom respecta legea şi vom acţiona ca atare. La război ca la război!Şi dacă tot am iscat o mică furtună, întrebăm şi noi în spaţiul public. Ce se mai aude cu raportul Curţii de Conturi?

Un raport apărut în 2012 şi în care apar fapte de arme ale lui Nic, dar şi ale altor directori cu descendenţe până în zilele noastre. De ce nu avem acces la acest raport? Cui îi este frică de el şi de ce?Raportul este un act public, nu are secrete de stat, iar în cazul de faţă ştim că au fost relevate mai multe nereguli care ar fi trebuit rezolvate, recuperate sumele prezentate ca prejudiciu, dar şi luarea măsurilor ce se impun asupra făptuitorilor. Nu se poate ca o instituţie aşa de importantă ca şi Curtea de Conturi să fie dusă în derizoriu de o mână de mişei ce au făcut ce au vrut ani de zile, pe banii noştri, ai contribuabililor. Credem că nervii nu îşi au rost în toată această poveste! De foarte mulţi ani ne-am întrebat care este motivul pentru care funcţiile de conducere din această instituţie sunt atât de căutate, atât de dorite. Salariile sunt destul de mici, iar răspunderea este foarte mare. Se lucrează cu pruncii nimănui, cu bătrâni care au probleme, cu persoane cu dizabilităţi. Singura explicaţie este beneficiul pe care îl poţi obţine în urma acestor activităţi. Adică, se fură la greu, la licitaţii, la achiziţii, din donaţii şi multe altele de care, poate, nici nu ştim. În decursul anilor am avut multe cazuri în care au fost expuse în spaţiul public dovezi clare ale unor afaceri oneroase.

Din păcate nimeni nu a luat măsuri în aşa fel încât mizeria să fie pusă în coşul cu gunoi. Ea a fost ascunsă sub preş, poate şi din motive politice, dar cu siguranţă şi din motive personale, de grup, de clan mafiot.Până şi medicamentele date unor copii ce nu puteau reacţiona, au fost un mijloc de afacere. Să ne amintim doar povestea halucinantă a haloperidolului, caz apărut în GAZETA de Maramureş cu câţiva ani în urmă. Din păcate, faţă de acei ani nu putem spune că lucrurile s-au schimbat foarte mult. Poate faţă de perioada Boitor-Griguţă este mai bine, dar teroarea care există acum în DGASPC arată că mentalitatea directorului a rămas aceeaşi. Sub această teroare se pot ascunde multe, chiar şi încercarea lui Boitor de a mai albi din dosarele pătate şi lăsate în urmă.

Altfel nu se explică apropierea acestuia de Alina Coste-Mădăras. Un tandem greu de numit în perioada de lupte pentru fotoliul lui Boitor. Mai mult, actualul director este şi foarte răzbunător. Cine deschide gura, ne referim la zona Direcţiei, nu la presă, este îndepărtat, sancţionat, neantizat. Sunt câteva exemple de angajaţi care au fost îndepărtaţi de pe funcţii doar pentru delictul de opinie.

Şi toate acestea într-o instituţie a statului! Vom reveni!