Dezvoltarea societății în armonie cu natura. Zilele ASTR la Craiova

Recent, a avut loc la Craiova o interesantă manifestare despre patrimoniul minier și industrial din România, în contextul problemelor cauzate de închiderea mineritului neferos, a metalurgiei și a mineritului pe cărbune ce urmează să fie închis. Conferința internațională a fost organizată de Academia de Științe Tehnice și de Universitatea din Craiova. Personalități ale lumii universitare și administrative din România au luat parte la aceste lucrări. Printre participanți l-am găsit și pe Nicolae Bud, specialistul maramureșean în minerit și membru al ASTR.

Deschiderea oficială a evenimentului a avut loc în aula „Mihai I al României”

În cadrul conferinței, au fost organizate prezentări pe sesiuni tematice, care au abordat subiecte de actualitate din diverse domenii precum:  mecanică tehnică și inginerie mecanică; electrotehnică – energetică; electronică – automatică, tehnologia informației, comunicații, calculatoare și telecomunicații; construcții, urbanism și ingineria transporturilor; inginerie chimică, știința și ingineria materialelor; ingineria petrolului, minelor și geonomiei.  

Evenimentul academic a reunit peste 100 de cercetători, cadre didactice universitare, doctoranzi și masteranzi din Europa, ce au dezbătut și prezentat soluții pentru dezvoltarea durabilă a societății, în armonie cu mediul înconjurător.

Lucrările susținute în cadrul conferinței au fost evaluate de un comitet științific, iar autorii celor mai valoroase studii au fost invitați să își dezvolte lucrările pentru publicare în Journal of Engineering Sciences and Innovation (JESI), revista oficială a Academiei de Științe Tehnice din România.

Patrimoniului minier, patrimoniu industrial și cultural, care susțin dezvoltarea, impune evaluarea și valorizarea în contextul evoluției durabile a României. Exploatarea rațională a resurselor și perspectiva dezvoltării mineritului este evident legată de integrarea acestora în politicile de management ale ariilor naturale, în special ale celor protejate. Impactul pe termen lung al exploatărilor miniere asupra mediului duce imperativ la necesitatea de a echilibra activitățile de minerit cu administrarea altor resurse naturale valoroase și a mediului, inclusiv a ecosistemelor și a biodiversității, precum și cu drepturile populației și comunităților locale de a beneficia de resursele lor.

Patrimoniul minier: ce este acesta şi cum este abordat în contextul dezvoltării

 Patrimoniul minier se referă la ansamblul de valori istorice, culturale, economice și naturale legate de activitățile de extracție și prelucrarea resurselor minerale. Acest tip de patrimoniu include minele și carierele vechi, echipamentele și instalațiile industriale, precum și comunitățile și tradițiile care s-au dezvoltat în jurul acestor activități.

Caracteristici ale celor despre care vorbim 

1. Situri industriale istorice: Minele abandonate, carierele, clădirile industriale și infrastructura asociată, precum drumuri, căi ferate și sisteme de drenaj;

2. Echipamente și tehnologie: Mașini și unelte folosite în procesele de extracție și prelucrare a resurselor;

3. Comunități și tradiții: Modul în care activitatea minieră a influențat viața localnicilor, inclusiv obiceiurile, arhitectura locală și tradițiile culturale;

4. Peisaje naturale modificate: Peisajele afectate de activitățile miniere, care includ gropi de exploatare, lacuri de decantare, halde de steril și zone reabilitate.

Patrimoniul minier nu se rezumă doar la aspectele fizice ale fostelor exploatări miniere, ci și la impactul lor cultural, social și economic asupra regiunilor în care au avut loc. Patrimoniul minier este un subiect complex, care capătă noi dimensiuni atunci când este abordat prin prisma „Cartei Patrimoniului Industrial” și în contextul educației viitoare în domeniul mineritului în spațiul cosmic. Aceste două teme reflectă modul în care valorile trecutului și viziunea asupra viitorului pot coexista și influența dezvoltarea durabilă.

Principii cheie ale Cartei Patrimoniului Industrial:1. Identificarea și clasificarea patrimoniului: Stabilirea unor criterii clare pentru identificarea siturilor și obiectelor industriale de valoare patrimonială, inclusiv mine, echipamente și infrastructuri legate de industria minieră; 2. Conservare și reutilizare adaptivă: Conservarea siturilor industriale nu înseamnă doar păstrarea lor într-o stare de „muzeu”, ci și găsirea unor noi utilizări care să le integreze în viața comunității și să le asigure viabilitatea pe termen lung; 3. Documentare și cercetare: Este esențială o documentare amănunțită a siturilor și proceselor industriale, pentru a înțelege pe deplin valoarea lor istorică și culturală și pentru a informa deciziile de conservare; 4. Educație și conștientizare: Promovarea cunoașterii patrimoniului industrial, inclusiv prin programe educaționale și implicarea comunităților, este esențială pentru a asigura respectul și protecția acestuia.

Abordarea patrimoniului minier din România în contextul dezvoltării durabile

Zone miniere din România cu patrimoniu minier relevant în perspectiva dezvoltării de modele integrate cu managementul ariilor naturale

1.     Valea Jiului –Parcul Național Defileul Jiului 2. Zona Apuseni –Parcul Natural Munții Apuseni 2.1. Băița (Bihor) 2.2. Munții Pădurea Craiului 2.3. Brad3. Zone Miniere din Transilvania și Maramureș3.1. Baia Mare și Cavnic (Maramureș) 3.2 .Baia Sprie 4. Zone Miniere din Banat 4.1. Anina 4.2. Dognecea 

Trecutul industrial poate fi integrat într-un viitor sustenabil, în beneficiul comunităților și mediului înconjurător. În România, patrimoniul minier din zone precum Roșia de Bihor, Roșia Montană sau Petroșani reprezintă exemple relevante de abordare a conservării și reutilizării acestor resurse. La nivel internațional, regiuni precum Ruhr în Germania, bazinul minier Nord-Pas-de-Calais în Franța sau Cornwall în Marea Britanie au transformat fostele zone industriale în centre culturale și turistice, contribuind la revitalizarea acestor regiuni. Zonele miniere din România se confruntă cu numeroase provocări, inclusiv declinul economic, impactul negativ asupra mediului și nevoia de reconversie a forței de muncă. Totuși, există și oportunități de valorificare a acestor regiuni, fie prin dezvoltarea turismului industrial, fie prin utilizarea infrastructurii miniere pentru producerea de energie regenerabilă, cum ar fi energia geotermală sau hidroenergetică.

În plus, există un interes crescut pentru ecologizarea și reabilitarea terenurilor afectate de minerit, proiecte care ar putea transforma fostele zone miniere în spații de recreere, centre de cercetare sau chiar în zone agricole reabilitate.

România a fost caracterizată de o diversitate geografică și geologică care a favorizat dezvoltarea unei industrii miniere răspândite pe tot teritoriul țării.

Situația actuală a zonelor miniere din România reflectă un proces complex de tranziție de la o economie bazată pe minerit la noi forme de utilizare a resurselor și de dezvoltare regională.

În timp ce unele zone rămân active, altele se îndreaptă către alternative sustenabile, în speranța de a găsi un nou echilibru între conservarea patrimoniului industrial și dezvoltarea economică durabilă.