Dezastru la Casa Preluca

Cuplul Grigore Man & Rodica Pop continua sa supervizeze restaurarile neprofesioniste ale obiectivelor din cadrul Muzeului Satului. Dupa esecul restaurarii Casei Borsa, contraperformanta a recidivat. Acoperisul Casei Preluca, restaurat abia in urma cu cinci luni, s-a prabusit, in absenta oricarui eveniment meteo deosebit! Casa Preluca a fost ridicata la sfarsitul secolului al XVIII-lea - inceputul secolului al XIX-lea. Casa din zona Chioarului a fost construita din lemn de stejar, cu invelitoare din paie asezate prin calcare. In 1977, casa a fost adusa in Muzeul Satului de catre echipa condusa de Gheorghe Lazin, pe vremea aceea tehnicianul arhitect al muzeului, sub conducerea directa a muzeografului Sabin Sainelic, care a si facut achizitia respectiva. Casa a avut acelasi acoperis pana in toamna lui 2005, cu toate ca invelitoarea ar fi trebuit schimbata incepand cu anul 2002, an din care mirosul greu, cauzat de infiltratiile de apa, au facut imposibila patrunderea in interiorul acesteia. Din lipsa de fonduri, conducerea muzeului n-a acoperit casa, preferand sa protejeze alte cladiri de patrimoniu. Operatiunea de invelire a casei a inceput in noiembrie 2005 si a fost realizata in trei etape. Intr-o prima faza s-a realizat jumatate din acoperis, dupa care lucrarile au fost sistate trei saptamani. Nici in a doua faza nu s-a ajuns pana pe coama acoperisului. Abia dupa o a treia fortare, si alte doua saptamani, acoperisul a fost terminat. Noaptea cu bucluc In noaptea de 25/26 aprilie, partea din spate a acoperisului Casei Preluca s-a prabusit, antrenand practic toata invelitoarea. Una dintre explicatii ar fi aceea ca tasarea in etape a paielor (peste care intre timp a plouat) s-a facut inegal si atunci s-au produs gauri intre cele trei straturi. Exista si posibilitatea ca apa prelinsa sa fi dus la degradarea cuielor de lemn care sustin cornii de cununa ai casei si unul dintre acestia sa fi cedat. Sigur este ca a cazut cununa casei. Toata iarna a nins si a plouat in aceasta casa. Conservatorii sectiei de Etnografie au atentionat conducerea Muzeului Judetean, dar nu a fost luata nici o masura; echipa care a realizat lucrarea nu a fost adusa sa remedieze defectiunile aparute. E destul de greu de explicat cum de un acoperis restaurat cu doar cateva luni in urma s-a prabusit, fara „aportul” unui vant puternic, dupa cum a incercat sa ne lamureasca Rodica Pop, sefa sectiei de Etnografie: „a batut un pic vantul si gata. De ce nu s-a daramat la alta? Dar se poate darama oricand. Eu am emotii... Vreti sa va spun sincer ce cred? Eu cred ca Cel de Sus a tinut cu noi. Cinstit va spun, pentru ca acuma o facem trainica, o facem de la capat.” De ce nu s-a putut face lucrarea trainica de la inceput? Nu mai exista nici o daramare de acoperis si nici nu se cheltuiau „in vant” zeci de milioane de lei (numai manopera a costat 24 de milioane). Pop are si o explicatie a caderii acoperisului Casei Preluca: „am mers pe ideea de a proteja casa. Casa asta a fost o casa batuta de soarta. A fost vai de sufletul ei. Ploua in ea in toate colturile. A fost grea, asta e explicatia. S-a dus intr-o parte, in rest nu s-a intamplat nimic... Explicatia este ca s-au pus patru camioane de paie in plus peste ce-a fost inainte.” Precedentul In istoria sectiei de Etnografie a Muzeului Judetean Maramures exista un singur precedent de acest fel: in urma unei furtuni, un acoperis de paie a fost smuls de vant, dar in acel caz era vorba strict de un acoperis care proteja un teasc de struguri. Daca respectiva constructie ar fi avut pereti macar pe doua parti, nu s-ar fi intamplat nimic. Cu atat mai greu de explicat evenimentul din urma cu cateva zile. Pop ne-a dat asigurari ca echipa care a realizat lucrarea este cea mai buna din Maramures. Daca e asa, mesterii ar fi trebuit sa aleaga cu un an inainte de inceperea lucrarii paiele necesare. Acestea trebuiau sa nu fie trecute prin batoza, pentru ca paiele batozate sunt rupte si nu confera rezistenta necesara. Din informatiile noastre, lucrarea a fost facuta la repezeala si intr-o perioada a anului nepotrivita unor astfel de lucrari, asa ca este greu de crezut ca paiele au fost alese cu un an inainte si pastrate in mod corespunzator. Din ce am vazut la fata locului, paiele pareau a fi „tocate”, respectiv ar putea fi paie batozate. In concluzie, lucrarea ce a costat o „caruta” de bani Muzeul Judetean (o institutie cu buget de supravietuire) s-a facut cu materiale necorespunzatoare si executata neprofesionist. Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro