Detoxifierea organismului prin nutriţie

Detoxifierea organismului este o preocupare constantă a oamenilor preocupaţi de sănătate. De regulă, această detoxifienre este gândită, imaginată şi acceptată ca o abstinenţă alimentară. Uneori extremă, a se vedea Valeriu Popa, 40 de zile de consum de apă distilată. Dvs. aţi încercat vreodată să consumaţi apă distilată, măcar un pahar?

Noi credem ca o detoxifiere a organismului se poate face, sau chiar trebuie făcută mai blând, fără să producem un şoc unui organism aflat deja într-o stare extremă.

Stimate Domnule Prof. Bragarea, care este legatura între sănătate şi detoxifierea organismului ?

Organismul acumulează în timp substanţe toxice extranee – hrană, factori de mediu, stil de viaţă – cât şi urmare a funcţionării proprii. În plus organismul acumulează în timp alergeni. Aceste substanţe pot fi cauza unor simptome frecvent întâlnite: oboseală nejustificată, alergii, probleme de digestie, nevralgii, cefalee, afecţiuni ale pielii.

Principalele toxine extranee provin din aer, apă, alimente supraprocesate şi/sau alergenice (gluten, unele lactate, soia, arahide), abuz de cosmetice sintetice, de zahăr, alcool, cafeină şi alte energizante. Endotoxinele sunt produse prin scindări ale nutrienţilor, hormonilor şi deşeurilor de origine intestinală. 

Cum poate contribui nutriţia la detoxifierea organismului ?

Nutriţia clinică este una dintre ramurile naturopatiei care vizează ameliorarea stării de sănătate şi a simptomelor cauzate de prezenţa unui exces de toxine. Avantajul esenţial al acestui tip de procedee este determinat de lipsa efectelor secundare care însoţesc tratamentele clasice.

Detoxifierea oferă posibilitatea îmbunătăţirii funcţionării organelor implicate în eliminarea toxinelor: ficat, rinichi, tract gastro-intestinal, plămâni şi piele, prin eliminarea suprasolicitărilor, fiind esenţială în profilaxia unor afecţiuni.

În mod normal, detoxifierea nutriţională este practicată împreună cu alte proceduri; drenaje limfatice şi bioterapeutice, hidroterapie, masaje.  

Importanţa apei ca mediu al proceselor biologice este bine cunoscută. Intervine apa în procesele de detoxifiere?

Apa este mediul tuturor proceselor biochimice ale organismului. Hidratarea corectă prin consumul a minimum 2 litri de apă zilnic este recomandarea comună a tuturor nutriţioniştilor. O temă interesantă de cercetare ar fi utilizarea apei PI – apă care are avantajele unei capacităţi de solvatare şi, deci, de preluare a toxinelor hidrosolubile mărită. Din păcate, testele clinice efectuate cu acest tip de apă sunt insuficiente. Oricum, regimul alimentar trebuie să cuprindă fructe şi legume în stare proaspătă, evitând consumul de zahăr şi de carne roşie. Sucurile celulare obţinute din legume – pătrunjel, ţelină, pepene verde, sfeclă roşie, castraveţi – sunt cei mai buni – şi puţin costisitori – detoxifianţi alimentari.

Abuzul de alcool cunoaşte o răspândire îngrijorătoare, cu toate că se cunosc efectele sale negative. Este posibilă o detoxifiere a organismului după un consum abuziv de alcool ?  

Detoxifierea în cazul abuzului de alcool este o problemă în sine. Alcoolul este un depresant emoţional, este tranchilizant şi uşor anestezic, iar abuzul, consecinţa unor probleme emoţionale. Dacă în cantităţi mici stimulează apetitul şi este uşor vasodilatator, micşorând concentraţia de HDL – alcoolul consumat în exces măreşte presiunea sanguină, micşorează reflexele şi atenţia, măreşte concentraţia enzimelor hepatice, având acţiune inflamatoare. Metabolizarea sa reduce metabolizarea grăsimilor, care se acumulează, conducând în final la ciroză si ascita, iar secundar – la vene varicoase si hemoroizi.

Detoxificarea se realizează cu consum de tiamină (vitamina B1; seminţe de floarea soarelui, fasole, linte şi niacinamidă (vitamina B3; carne de ton, pui, curcan, somon, creveţi, orez brun). Alcoolul este iritant pentru mucoasele esofagiană şi gastrică şi amplifică producerea de acid clorhidric, cauzând ulcere gastrice şi duodenale. Poate cauza pancreatite şi litiaze prin utilizarea defectuoasă a nutrienţilor.

Traversând bariera hematoencefalică, distruge celulele cerebrale şi cauzează probleme psihologice şi comportamentale, până la polineurite şi encefalopatii. Măreşte presiunea sanguină şi modifică metabolismul lipidelor, crescând concentraţia de colesterol – producând aritmii cardiace şi cardiomiopatii.

Consumul exagerat de alcool - rapid metabolizabil - modifică metabolismul hidraţilor de carbon, conducând la obezitate, hipoglicemie şi diabet. Se reduce absorbţia vitaminelor B1, B6, B12, a colinei, acidului folic şi a microelementelor, acest consum fiind adeseori asociat cu malnutriţia, scăderea sexualităţii şi impotenţa. Scade funcţionalitatea sistemului imun prin reducerea activităţii fagocitelor, limfocitelor şi a capacităţii protectoare a membranelor mucoase. Am să pun la dispoziţia cititorilor avizaţi, cadre medicale, biologi, biochimişti, un program nutriţional sub formă tabelară.

 

Publicul larg ştie că persoanele care ajung să dobândească adicţii sunt persoane cu serioase probleme emoţionale. Relaţia cu aceştia trebuie să fie cât se poate de delicată. În speţă, cei care au abuzat de alcool pot suferi şi de carenţe majore prin subnutriţie. Alcoolicii „uită” sau chiar refuză să mănânce. Un prim pas în detoxifiere şi reglarea carenţelor, potrivit experienţei mele, este readucerea acestor persoane la masă, în familie. Apoi, ca noţiuni de dietă, de preferat ar fi una în care hrana marină să fie prezentă. Cereale gătite in stilul bucătăriei chineze. Brânzeturi sărace în grăsimi, cum e urda. Legume şi fructe. Dintre fito-terapice, noi recomandăm armurariu pentru efectul hepato-trofic şi protector, dar pregătit ca pulbere, şi nu ceai (sub această formă de administrare poate produce hipertensiune arterială). Obligeana, pentru eventualele gastrite induse de consumul de alcool. Propolis, pentru eventualele afecţiuni ulceroase. Ca detoxifianţi, argilă şi zeolit. Produse apicole, miere, polen şi lăptişor de matcă, ca nutrienţi funcţionali, cu rol pre-biotic, pro-biotic si regenerator.

În continuarea acestui excurs, vă rog să ne spuneţi cum se poate realiza detoxifierea nutriţională a ficatului ? Cât de important este acest lucru ?

Ficatul este implicat în scindarea nutrienţilor din hrană, regenerarea ţesuturilor organismului, depozitarea de minerale şi de vitamine (fier, cupru, A, D, E, K, B12), producţia de celule sanguine roşii, implicate în transportul de oxigen şi producţia de celule Kupffer. Rata cu care ficatul este capabil să elimine toxine determină susceptibilitatea individuală la suprasarcini toxice şi – implicit – la îmbolnăviri cronice; artrite, cefalee, oboseală cronică, afecţiuni cardiovasculare, îmbătrânire prematură.

Acţiunea hepatică de detoxifiere se produce în două etape. Prima are caracter predominant de oxido-reducere şi este efectuată de către sistemul enzimatic al citocromului P 450. Această etapă generează radicali liberi şi eventuale distrugeri celulare, activitate micşorată de către antioxidanţii biochimici: glutationă redusă, superoxid dismutază, beta-caroten, seleniu, vitamina E, N-acetilcisteină. Activitatea antioxidanţilor necesită cofactori; riboflavină, niacină, magneziu, fier, indoli din crucifere (broccoli, conopidă, varză), usturoi/hrean şi quercetină. Sucul de grapefruit şi legumele cu frunze verzi, alimentaţia îmbogăţită în zinc contribuie la succesul acestei etape.

Faza a II-a de detoxifiere se produce prin conjugarea metaboliţilor toxici cu glutationă, care însă se consumă în proces şi face necesare suplementări cu alimente bogate în glutationă redusă sau în N-acetilcisteină. Este implicată şi inhibiţia activităţii enzimatice a beta-glucuronidazei produsă de către unele bacterii intestinale.

Care este importanţa şi cum se poate realiza detoxifierea nutriţională a rinichilor ?

Rinichii elimină prin filtrare reziduurile hidrosolubile provenite din prelucrarea nutrienţilor şi scindarea biologică a ţesuturilor, asigurând buna funcţionare a tractului urinar. La nivelul lor se produc: eritropoietina (care stimulează măduva hematogenă în producerea de celule sanguine roşii), renina (reglează presiunea sanguină) şi calcitriolul (echilibrul calciului). Alimentele care contribuie la detoxifierea rinichilor sunt: pepenii verzi, sucul de lămâie şi de merişoare, seminţele de dovleac. Sub formă de ceaiuri sau de suplemente nutriţionale sunt utile păpădiile, rădăcinile de nalbă, ienupărul, urzicile şi pătrunjelul. Persoanele susceptibile la litiaze trebuie să evite oxalaţii din ciocolată, seminţe de susan, spanac, şi nuci.

Ce alte sisteme ale organismului trebuie avute în vedere la stabilirea unui program de detoxifiere?   

Detoxificarea tractului gastro-intestinal îmbunătăţeşte funcţionarea sistemelor imun, nervos precum şi funcţiile hormonale. Astfel, majoritatea neurotransmiţătorului de serotonină este secretată la nivel intestinal şi transmite către creier orice semnal negativ, orice iritaţie sau agresiune. Tractul gastro-intestinal este în întregime căptuşit cu o membrană secretoare de mucus, care conţine o parte din celulele sistemului imun. Astfel se explică unele afecţiuni care nu au – aparent – legătură cu tractul GI: artrite, infertilitate, afecţiuni cardiace, alergii, boli de piele. Detoxifierea tractului GI trebuie să cuprindă:

- Îndepărtarea antigenilor şi toxinelor prin folosirea unui regim alimentar bogat în fibre, lipsit de alcool, cafeină şi zahăr rafinat, cu un consum minim de medicamente.

- Refacerea nutriţională a mucoaselor prin consum de hrană bogată în glutamină, quercitină, acid gamma-linoleic, suc celular de aloe vera, rădăcină de licviriţie, turmeric şi acizi graşi omega-3.

- Refacerea unei flore bacteriene intestinale corecte prin consum de alimente şi fibre probiotice.

- Refacerea secreţiilor digestive deficitare prin consum de alimente bogate în enzime digestive, de ex. de ananas, sau care contribuie la echilibrarea secreţiilor biliare.

O să vă rog să încheiem cu câteva recomandări generale pentru detoxifierea generală a organismului.

Cele mai importante recomandări sunt legate de nutriţie: evitarea oricărui abuz alimentar, mărirea cantităţilor de fructe consumate pe seama reducerii consumului de zahăr rafinat, introducerea treptată a unor alimente netradiţionale însă extrem de implicate în procesele de detoxifiere – alge verzi-albastre, orz, napi, spanac, spirulina, arugula – şi de alte produse bogate în clorofilă – fructe citrice, usturoi, broccoli, fasole mung, nuci şi seminţe, multe legume în stare proaspătă, avocado, măsline, uleiuri vegetale nerafinate.      

Exerciţiul fizic şi mişcarea în aer liber sunt de asemenea de neînlocuit.

1971 – Inst. Politehnic Bucureşti; Fac. Chimie Industrială; Secţia Tehnologia Substanţelor Organice

1971-74 - Întreprinderea de Medicamente Bucureşti

1974-84 - Institutul pentru Industrie şi Chimie Alimentară – Bucureşti; cercetător ştiinţific; şef de colectiv

1980 – Visiting Scientist – Universitatea din Lincoln – Nebraska; SUA

1984 – 94 - ICECHIM; Inst. de Energetică Chimică şi Biochimică; cercetător ştiinţific principal; şef laborator

1990 - Maître de Conférences Associé; Facultatea de Farmacie din Lille – Franţa

1991 - Chercheur Scintifique INRA – Montpellier – Franţa

1994 – 1998 - Biotehnos – Bucureşti – Director Ştiinţific; cercetător ştiinţific principal

Profesor Asociat; Universitatea Politehnică Bucureşti; Dept. de Ştiinţe Inginereşti; Curs Tehnologie Biochimică.

„Modificarea abruptă a unui stil de viaţă, chiar dacă acest stil de viaţă a produs boala, poate genera finalmente un refuz la fel de abrupt pentru orice suport pe care îl poate aduce dieto-terapia. O trecere treptată, mai rapidă sau mai lentă, după cum cere suferinţa dar şi capacitatea de înţelegere şi acceptare a bolnavului, pentru o nouă formulă de alimentaţie şi viaţă, este cheia pentru o şansa la vindecare.”