Detinuti politici, refuzati de istorie. Marin Chiriac: „Ma bucur ca nu am putut sa ma acomodez

Marin Chiriac, nascut la Tepu in 1929, a trecut prin trei dintre cele mai temute inchisori comuniste, Jilava, spitalul-penitenciar Vacaresti si Aiud. Povestea lui, spusa cu poticneli, cu noduri in gat, cu ochii umezi, e un fragment din istoria reala a Romaniei secolului XX. Ca pe multi alti detinuti politici, istoria pare sa-i respinga, primariile se zgarcesc cand vine vorba de acordarea unui spatiu in care sa se reunesca, iar manualele de istorie ii ignora in favoarea unei Andreea Esca si a altor pseudo-personalitati ale ultimului veac. Condamnat la 20 de ani de puscarie, Marin Chiriac a scapat dupa 7 ani. In “periplul” lui a trecut prin trei dintre cele mai crunte inchisori comuniste, Jilava, Vacaresti si Aiud. Acuzat ca ar fi legionar, a fost aruncat in puscarie, unde, zice el, a avut norocul sa cunoasca elitele tarii de la acel moment. “Am facut parte din 209, desi eram de 11 ani in timpul legionarilor, dar nu regret o secunda, decat sa stau cu golanimea afara. Haosul in care am iesit, duduie, n-am mai gasit pe nimeni... eu is din Moldova, am lucrat la Combinatul de la Galati. Noi am fost treizeci de baieti tineri. In invatamant am intrat tocmai cand se scoteau icoanele si se punea tabloul lui Stalin... si eu am spus: asta inseamna lasitate si tradare... am zis domnule, scoatem icoanele si punem banditul asta? Si invatatori batrani au spus chestia asta. Si asa, am fost arestati 30 de baieti tineri, am mai iesit 17, eu eram cel mai tanar, am fost luat la 20 ani. Au fost care au fost condamnati la munca silnica pe viata”. Martor la chinul si apoi la moartea unor oameni, chinuit si el de lipsuri, de absurdul situatiei, Marin Chiriac se bucura ca nu s-a acomodat cu comunistii: “Si cum va spun, am fost de fata martor cand au murit oameni mari, Nicolae Batzaria... (il ineaca plansul) ...ii citeam povestile in copilarie... scria „Mos Nae”. Cand am intrat eu in puscarie, el murise si l-am dus cu un baiet tanar afara... O murit o serie intreaga de personalitati, generali, scriitori... Ma bucur ca eu nu am putut sa ma acomodez absolut deloc cu comunistii.” Traiul n-a fost mai usor nici dupa ce a iesit din puscarie. Securitatea nu i-a dat pace, chemandu-l periodic la “rapoarte”. S-u izbit mereu de “nu stiu nimic”, fapt ce l-a costa pe Marin Chiriac, a stat necalificat zeci de ani. “Dupa ce am iesit, ne chema la Securitate, la Galati, dar eu le spuneam ca m-am dus la Galati la munca, nu stiu nimic. Am stat necalificat zeci de ani dupa ce am iesit. Era Strajaria, Garda de Fier si era un curent nationalist in Europa si am avut cultul neamului si al patriei... asa simteam. Sa vezi ce fac lasitatea si prostia... fost invatator, care era comandantul Strajariei, l-am gasit mare comunist... Venind de la o sedinta, ca te chema la raioane... tinea cate doua zile, apoi un primar zicea, ca venisera in doua carute, sa ma iertati: n-am mancat nici un rahat, am stat flamand! Si zic eu, da’ cum, tu nu ai dat raportul de activitate?” Arestarea se facea noaptea Arestarile se faceau noaptea, pana apucau sa se dezmeticeasca, viitorii detinuti erau plasati la Jilava unde asteptau ancheta. „Noaptea, la doua noaptea au intrat sase gealati cu pistoalele, «mainile sus!», casa inconjurata, perchezitie si ne lua. Eu aveam un caiet, ca aveam placerea asta, scriam poezii, incercam sa il imit si pe Creanga. In ancheta te tineau de la 6 luni pana la doi ani, erau cele 4 mari securitati, Uranus, Malmaison, Rahovei si Ministerul de Interne si pe urma te depozita la Jilava. Si acolo stateai si pana la 4 ani, pana iti venea randul la proces, si dupa ce te judecai, dupa apartenente (pe noi ne-o facut fascisti, asa era la moda, ca sa te poata inchide te facea legionar, cu toate ca nu avea nicio legatura). Am ajuns apoi la Aiud, acolo era inchisoarea 209 (207 o fost cu criminalii de razboi, militarii, iar partidele istorice – Sighetu, unde-i muzeul acuma). Asterneam in versuri acrostihuri. Si mi-o luat caietu’, avea vreo 120 de bucati, si aveam obiceiul sa scriu, nu in proza, numai versificat... la 21 noiembrie, ziua lui Stalin, m-au chemat sa scriu o poezie in cinstea lui si eu am scris cu totul altceva, noroc ca colegul care a copiat-o si care m-a dat la militie a copiat cizme unde eu am scris crime, ca daca nu, era mai grav.” Antiromanismul nu-l condamna nicio lege Cartile care trateaza istoria Romaniei din perioada regimului comunist sustin ca sovieticii au incercat sa domine indirect, punand in functii de conducere indivizi de alta nationalitate, reusind astfel sa intorca ura maselor de oameni persecutati impotriva minoritatilor nationale. Cat de adevarat este, o stiu cei ce au trait odata cu comunismul. „Cand o venit bolsevicii erau tigani, jidani prin orase si o tabarat pe primarii, pe prefecturi, pe scoli, parca ii asepta pe alde frati. Era un curent: vin rusii, vine bolsevismul ca era tata lor! Aparatorii lor si s-o razbunat pe noi, romanii... Eu am fost in diferite penitenciare. In toate penitenciarele, duduie, ungur comandant, jidan colonel si taganu’ sef de sectie. Peste tot, la Jilava, la Vacaresti, la Aiud, toti astia. La Jilava, cand m-au depus pe mine in ’52, culmea, era chiar ziua de 7 noiembrie cand afara sarbatoreau ziua revolutiei sovietice, un ungur era comandantul Jilavei, nici nu stia sa vorbeasca romaneste, jidanu’ colonel si taganu’ sef de sectie, era de la mine din sat, un fost fierar, l-am cunoscut. Astea au fost elementele de baza, unguru, jidanu si tiganu, care si-o batut joc, s-au razbunat zeci de ani. Acuma nu mai e la moda, esti rasist, daca zici ceva. O facut antisemitism, dar daca esti anti-roman, nu patesti nimic, daca esti antisemit, ii jale, o facut legi”. Calaii, recompensati de tovarasul Iliescu Poate ca suferinta fostilor detinuti politici si-ar fi pierdut din intensitate, daca istoria postdecembrista nu le-ar fi dat un pumn in fata, premiindu-le calaii. „Ne-am intalnit cu toti calaii, i-o scos la pensie Ceausescu, inainte de revolutie, cu 5100 si i-o chemat Iliescu inapoi si le-o dat grad de general. De ce va spun? Unul din cei sase ofiteri care o venit, o fost un om mai cumsecade, era tanar, sublocotenent. A ajuns colonel si ne-am intalnit dupa ani de zile, mergand cu trenul Galati-Brasov. Era dupa revolutie, mi-o spus ca l-o chemat unde o fost la Securitate la Galati si i-o dat grad de general. Si ce-o insemnat asta? Inca 300.000 la pensie, in ’91-’92, va inchipuiti ce era in tara noastra, ce facea tovarasul Iliescu? Si am mers cu el atatea ore, am stiut si cum il cheama. L-am intrebat ce face la Galati, am facut o gluma, ca lupu’, de unde o mancat o oaie, mai vine si el o zambit si mi-o spus de ce, era ordin de la tovarasu’, ii chema pe toti si le dadea grad de general. Va inchipuiti, tot un fel de ruda de a noastra, mai indepartata, din Tepu, fost securist, l-o gasit revolutia maior, anii trecuti, l-o scos la pensie, i-o dat grad de general, 22 de milioane pensie si un miliard, ordonanta! Asta o fost inainte de a veni Basescu. Culmea... am stat atati ani, am schimbat atatea celule, nu ma intalnesc cu nici unul acuma, au murit multi, aici, la Asociatie in Baia Mare. An de an suntem tot mai putini.” Expresia saraciei, a mizeriei si a umilintei E vorba de o pereche de indispensabili, pe care muzeele i-au refuzat, cu ei a iesit Marin Chiriac din temnita comunista. Vechi de o jumatate de veac, isi ascund culoarea initiala dupa multimea de petice. „Am acasa o pereche de indispensabili, cu petice, ar fi buni de obiect de muzeu, este expresia saraciei, a mizeriei si a umilintei... stiu si peticele, unul l-am luat de la generalul Moinescu Alexandru, care o murit acolo... Nu regret o secunda... L-am cunoscut pe Victor Biris, fost secretar al lui Horia Sima, statea din ’41 acolo. L-o pus in celula in 63... erau niste cluburi la Aiud si-o luat cuvantul fosti mari comandanti, parintele Staniloaie, Parintele Borsa care o fost in luptele din Spania, si el o spus asa, «is de 22 de ani aici, peste 7 zile, dar nu regret o secunda, nu ne-a vrut istoria, am fost anacronici». Era asa o dezbinare, duduie, auzeam acolo mereu despre clasa muncitoare, da’ cine pastele ma-sii e clasa muncitoare, si pe urma am avut ocazia sa stau 30 de ani cu ei, zic uite asta-i clasa muncitoare, ma gandeam la versul lui Eminescu «si pe voi, contra voastra, la lupta ei va min». Nici n-o mai fost in istorie asa ceva... dusmanul poporului, origini sanatoase, clasa muncitoare, s-o produs asa o dezbinare teribila. Am iesit si m-am dus in satul meu natal si toti fostii colegi de scoala erau mari comunisti, ca numai o mancat si o baut pana o crapat, ca atata o stiut...” Adriana SZABO adriana@gazetademaramures.ro