Despre retragerea din Irak

Dezastruosul razboi din Irak a devenit un serios motiv de jena la nivel politic pentru presedintele american George W. Bush si pentru aliatul sau, premierul britanic Tony Blair, fiind principalul factor care le determina soarta politica, este de parere The Gulf News, citat de Rompres. Reputatii ruinate In Marea Britanie, Irakul a ruinat reputatia lui Blair. In SUA, razboiul a devenit atat de nepopular, incat Partidul Republican se confrunta acum cu perspectiva neplacuta a unor castiguri substantiale ale democratilor la alegerile de la jumatatea mandatului, de pe 7 noiembrie, atunci cand intreaga Camera a Reprezentantilor si o treime din Senat vor fi supuse realegerii. Bush si Blair ar scapa cu draga inima de incurcatura generata de situatia din Irak, daca ar putea pretinde ca au obtinut o victorie. Cum ar putea insa face acest lucru? Raspunsul ar putea fi dat de o retragere “prudenta”, in etape, care ar putea sa ii reduca la tacere pe criticii razboiului, dar nu pana in punctul in care liderii coalitiei ar risca sa piarda controlul asupra acestei tari bogate in petrol, pozitionata strategic. Aceasta ambivalenta explica limbajul cu dublu inteles adoptat de cei doi lideri, de altfel foarte asemanator. Ideea de baza a discursului ar fi ca fortele coalitiei se vor retrage atunci cand irakienii vor putea sa isi asigure singuri propria securitate. “Pe masura ce irakienii se vor ridica, noi ne vom retrage”, preciza Bush. “Pe masura ce ei vor construi, noi ne vom putea retrage”, i-a tinut isonul Blair. In aceeasi maniera asemanatoare, ambii lideri resping ideea unei retrageri in masa, precipitate. “Vom pastra atatia soldati in Irak cat vor fi necesari pentru a invinge”, a declarat Bush. La randul sau, Desmond Browne, noul ministru britanic al apararii, preciza ca “vom sta in Irak atata vreme cat va fi nevoie”. “Vom rezista oricarei discutii privind o retragere rapida, oricarei tentatii de a impune termene limita artificiale. Vrem sa vedem treaba facuta”, a tinut sa precizeze oficialul britanic. Prin urmare, se retrag fortele coalitiei sau nu? Raspunsul pare sa fie: ambele variante, si asta deoarece coalitia vrea sa puna capat pierderilor de oameni si capital politic, fara ca interesele sale fundamentale sa fie intr-un mod inacceptabil alterate. Misiunea extinsa pe care SUA se pregateste sa o construiasca in Irak, un adevarat oras capabil sa gazduiasca 8.000 de persoane, nu sugereaza ca Washingtonul s-ar pregati in vreun fel de o retragere completa. Intre timp, in urmatoarele luni , numarul efectivelor amplasate in Irak va suferi unele mici modificari. Potrivit unui briefing clasificat al Pentagonului, comandantul-sef al trupelor americane in Irak, generalul George W. Casey, a pregatit un plan de reducere a brigazilor de lupta de la 14 la 12 in aceasta vara, urmand ca ele sa fie reduse la 10 la sfarsitul acestui an si apoi la 5, pana in decembrie 2007. De asemenea, pana in decembrie 2007, numarul bazelor se va reduce de la 69 la 11, cu toate ca vor exista suficient de multe trupe americane in Irak cu mult dupa ianuarie 2009, cand SUA va avea un nou presedinte. Si o retragere limitata va depinde de felul in care va evolua razboiul, de succesul expansiunii armatei irakiene si de cursul evenimentelor politice de la Bagdad si Washington. Politica retragerii Congresul American a dedicat 48 de ore de discutii razboiului din Irak, intr-o prima discutie substantiala de la votul care a autorizat razboiul in urma cu trei ani. Rezultatul, atat in Camera Reprezentantilor cat si in Senat, a fost un “nu” zdrobitor spus retragerii. In Senat, liderul republican Bill Frist din Tennessee a calificat orice retragere drept “periculoasa, nesabuita si rusinoasa”. “Retragerea nu este o optiune. Predarea nu este o solutie”, a sustinut acesta. De altfel, strategii Partidului Republican, in special Carl Rove, principalul consilier al presedintelui Bush pe probleme de politica interna, au parut sa decida ca, data fiind apropierea alegerilor de la mijlocul mandatului si a prezidentialelor din 2008, este mai bine ca administratia sa mentina o atitudine dura, increzatoare si agresiva in privinta razboiului din Irak, fara sa uite sa ii acuze pe democrati de defetism si lasitate. De altfel, atunci cand fostul candidat la presedintie, democratul John Kerry, a sustinut un amendament in care se cerea retragerea completa pana in iulie 2007, acesta a fost respins in bloc. In mod deloc surprinzator, dezbaterea din America privind retragerea fortelor priveste doar interesele americane, fara a se preocupa prea mult de felul in care aceasta va afecta Irakul. Unul din argumentele impotriva retragerii este ca America trebuie sa ramana in Irak pentru a “onora pe cei morti”. O retragere, se spune, ar insemna ca mii de americani au murit degeaba. Cu alte cuvinte, mai trebuie sa moara multi altii pentru a justifica sacrificiul celor care au murit deja la datorie! Alt argument in favoarea sederii ar fi ca o retragere ar fi fatala imaginii SUA. Pe de alta parte, daca ar pleca acum, sustine un alt argument, Irakul s-ar transforma intr-o baza pentru teroristi, un punct de lansare pentru un “imperiu islamo-fascist”, cu consecinte grave asupra securitatii SUA. Si, in fine, alt argument, nerostit in mod public, este ca, daca trupele americane vor pleca din Irak, petrolul acestuia va ajunge in mainile rivalilor acestuia, in special ale Chinei si Rusiei, sau chiar ale Iranului. De fapt, factorii de decizie politici americani, care resping retragerea, par sa ignore faptul ca aceasta ar putea fi buna pentru Irak, deoarece ar accelera reconcilierea necesara renasterii nationale. Majoritatea sunnitilor si siitilor, ba chiar o buna parte a kurzilor, doresc un Irak unit, pasnic si prosper care sa isi ocupe locul de drept intr-o regiune eliberata de dominatia straina. Gulf News