Despre referendum şi despre modernizare

Anul 2012 s-a dovedit a fi unul deosebit de agitat politic, iar bătăliile politice nu s-au încheiat.

Cel mai important salt pe care l-a făcut România în acest an a fost revenirea la o conducere legitimă. Legitimitatea înseamnă, în termenii ştiinţelor politice, putere şi acceptare. Adică, dacă cel care are puterea este acceptat de către o majoritate, este legitim. Nimeni nu poate contesta, pentru că toate sondajele relevau acest lucru, că USL avea şi are sprijinul majorităţii populaţiei, avea deci dreptul să exercite puterea. Schimbarea unui guvern care îşi pierduse legitimitatea cu unul care avea suport masiv popular este o practică foarte democratică şi nu trebuie să isterizeze pe nimeni. Peste tot, în Europa afectată de criză şi unde economia a avut probleme, electoratul a fost dezamăgit de guvernul în funcţie, schimbându-l cu unul nou. Dar asta nu înseamnă că s-a isterizat cineva cu privire la schimbările de guvern din ţările UE.

Istoria României înainte de regimul comunist consemnase rotativa guvernamentală, o practică ce presupunea cedarea puterii de către un partid sau alianţă către cei din opoziţie pentru a permite un echilibru politic. Într-un fel, sistemul recunoştea lacune majore instituţionale şi se gândiseră cum guverne alternative aveau să conducă destinele României. După evenimentele din 1989, s-a văzut cum, la fiecare 4 ani, puterea era exercitată de partide şi alianţe diferite, care au dat posibilitatea tuturor forţelor politice puternice să participe la exercitarea puterii, unele cu mai mult succes alte cu mai puţin. Sancţiunea populară a venit de fiecare dată ca trăsnetul.

Dar succesul s-a măsurat, pentru mine, în foarte multă colaborare între instituţiile statului şi pace socială. Colaborarea între Preşedinţie, Parlament şi Guvern este esenţială pentru ca progrese în evoluţia unei democraţii şi economii să se vadă semnificativ. Exact ce se întâmplă acum, o guvernare legitimă doreşte stabilirea unei conduite politice care să ducă mai departe România.

Dacă USL întruneşte în continuare legitimitatea politică pentru a conduce România, înseamnă că are acordul pentru a stabili reguli de colaborare şi practici instituţionale care să îi permită să lucreze în beneficiul cetăţenilor care susţine această forţă politică. Dacă va greşi, va plăti la fel cum au plătit guvernele anterioare, cu dispreţul populaţiei şi dorinţa de a îndepărta de la la putere.

Pentru acest motiv există o luptă politică acerbă, pentru a avea dreptul la parteneri de dialog politic şi social. Chiar dacă în lumea de astăzi este greu să ai consens masiv pentru momentele grele prin care trec oamenii, guvernarea este o ştiinţă şi se poate atinge un progres, dacă sunt îndeplinite obiective precise.