Despre problemele tarii la crasma Ocolisului

* Copiii si oamenii beti spun intotdeauna adevarul! Asa ca ne-am dus la o crasma sa luam pulsul crizei politice din perspectiva omului de rand. Ce-a urmat? Poftiti in vagoane! Ne-am dus la ceas de seara, pe ulitele prafuite din Ocolis (comuna Grosi), sat aflat „aci, pa stanga” de Baia Mare. Tot „pa stranga”, la o masa, in fata crasmei, ne facem loc intr-un grup de localnici, care „lungeau” la o poveste, o bere binemeritata dupa o zi de lucru. Povestea incepe brusc, printr-o rasucire a berii de pe masa: „Iti spui drept, ar trebui sa fie lovitura de stat, dar daca-l schimbi pe asta pe cine pui?”. Ii intrebam ce-i enerveaza cel mai tare cand se cearta politicienii, iar raspunsul e axiomatic „Cand au bani, is pretini, cand se termina banii, nu mai is pretini!”. N-apuc sa-mi sterg grimasa de pe fata, ca cineva de la masa completeza: „io cred ca iese tat Basescu. Io am venit din Spania sa votez cu el”, iar dupa hohotele fortate intelegem ca omu-i pus pe sotii. Cineva intrerupe distractia, considerand probabil ca nu-i buna gluma: „40 de semnaturi am din partidul meu. Stii ce partid am? Partidul Gatul Vesnic! Gatul Umed!”. Apoi dezbaterea continua: „Geoana nu poate sa fie presedinte pentru ca nu i se termina numele cu escu. Nu se incadreaza. Si-ar schimba numele? Isi pune Ilescu sau Geoanescu?”. Berea se rasuceste iar in mana omului de langa mine. Fraza incepe cu „fii atent!”: „S-o zis ca mai rau ca pa vremea lui Ceausesu nu sa poate. Atunci o zas, la Revolutie. Uita-te ca ii mult mai rau! Amu ii dictatura. Pa Ceausescu l-o putut da jos. Dar acum Revolutie nu se mai poate face. E ca si cum vor sa-l schimbe suporterii pe Becali. Dar el e seful acolo! Aceeasi chestie-i si cu Basescu. E seful lor. El e tatucul tuturor”. Toti cei de la masa il aproba uitandu-se in pamant. De peste masa vine argumentul: „Nu l-ati auzit ce idei are Sorin Oprescu? Autostrazi suspendate! Toti sunt acolo de-ai lor. E o lume care nu ne priveste pe noi, separat de noi. Ei n-au nicio treaba. Ei daca vor sa vina prin Ocolis, se asfalteaza drumul si au trecut”. Nici primarul nu vine pe aici!, striga cineva. Raspuns sec: „o fost intr-o zi”. Dar discutia pare prea importanta sa fie deviata spre problemele locale: „Acum o sa faca aia motiune, si pac-pac, vor sa-l de-a jos pe Emil Boc. Aia vor. Iar presedintele o sa numeasca alt premier. Hops. Si o sa-l numeasca pe Boc Emil, nu pe Emil Boc”. Dar de greve ce ziceti? (intrebam cu grija sa nu deviem planul discutiei): „Dupa mine, cei din Ministerul de Interne, politistii, n-ar avea dreptul la greve. De fapt, niciun bugetar n-ar avea dreptul. Ca ei si-o ales sa lucre acolo. Tu lucri la patron si nu stii daca maine te da afara”. Omul isi duce in sfarsit berea la gura, sa intelegem ca putem trece la alt nivel. Brusc, cineva se inscrie la cuvant, fericit ca stie adevaratul motiv al tuturor problemelor: „Ase la discutii, tata lumea-i mare si tare si loveste. La nivel teoretic, toata lumea stie cum trebe sa mearga tara. Ca noi suntem destepti! Dar, de fapt, asta-i problema! Ca suntem unul mai destept ca celalalt. Eu, de exemplu, zugravesc, repar masini, schimb uleiul. Iar mecanicul n-are ce face, electricianul n-are ce face, ca m-am bagat eu. Dar lucrurile nu ies bine intotdeauna. Normal ar fi ca in strainatate, fiecare cu meseria lui. Dar romanul o fost asuprit si o trabuit sa stie de toate, ca n-o avut ce face. In Spania, daca nu-i spui la ala exact unde sa faca punctul de sudura, ala nu sudeaza nimic, iti spune sa faci alta hartie”. Il intrebam cum a vazut diferenta dintre politicienii spanioli si cei de aici: „si aia-s pa bani, dar Partidul Popular avea pa unu care-i spurca pe toti. Si toti se tem de ala. Era in opozitie. Dar politicienii din Spania nu mi s-au parut asa nesimtiti si hoti ca la noi. La ei, unu cu unu fac doi, dar la noi, tri cu patru fac cinci si tri cu patru fac septe, dupa cum le convine”. Nu putem decat sa-i dam dreptate. Intrebam daca au auzit ca acum se schimba iar directorii de la institutii. Iar oamenii stiu motivul: „Nu trebuia sa plece PSD-ul de la guvernare daca o dat mana. De exemplu, la spital ar trebui un economist, un manager care sa ramana indiferent de politica si sa duca in continuare strategiile. Dar la noi ce treaba au directorii de scoala cu politica?”. Ii suna telefonul, dar discutia continua: „Da, da. Nu inca, nu vin. Vorbim un pic mai tarzau. Pa, pa. Si directorii de scoli, din cate stiu, dau teste. Dar stiu io ca testele is peste tot formale, ca si io am dat la niste institutii, dar o fost mai pregatiti minerii, ca o luat atunci ordonanta”. Ideea e ca am dat peste oameni documentati: „L-o dat jos si pa Popicu de la frontiera! De ce s-o suit in barca? El nu trebe sa aiba legatura cu niciun partid! Punct. Dar Popicu o fost cu PSD-ul. Iar va fi cu functie, nu ne nacajim, nu-i plangem de mila!”. Discutia trezise interes: „Daca as vota sticla asta, as rezolva mai multe. Ca macar cu o sticla, daca dau un aldamas, ma ajuta cineva, daca am ceva de lucru acasa. Io as vota cu partidul Gatu Verde! Io nu votez pa nime! Astia-s talhari!”. Omul cu ideea unei lovituri de stat inutile se incrie iar la cuvant: „Deci solutia nu-i inca o revolutie, ca n-ai ce face. Noi suntem deocamdata condamnati. Ca uitati-va si la tinerii din politica. Sunt care intra fara nimic si ies bocotani”. Cel cu partidul „Gatul Umed” striga: „ce sa votez daca nu-i asfalt pa zona asta?”. Raspunsul vine imediat: „nici n-a fi, stai linistit”. Apoi urmeaza un schimb scurt de replici intre cei de la masa: „si primarul vine pana ai dat votul si apoi palaria-n cui!”, „Ce mai, crezi ca vine Gicu (Lupan, primarul din Grosi, n.red) sa ne spuna sa votam cu Crin?”, „Da ce-i, si el ii in PNL? Poi o fost cu ecologistii!”. Cel care ne vorbise de Oprescu se inscrie iar la cuvant: „Daca Becali candideaza, inchide toate barurile si cluburile! Cine-l voteaza?”. „Gatul Umed” trage tusa finala: „Io nu votez cu ei, talharii! Nu ma duc la vot! Stiu ca nu pot schimba lucurile daca nu ma duc la vot, dar n-ai cu cine schimba!”. Cel venit din Spania ni se adreseaza, rugandu-ne, parca, sa fim intelegatori: „asta-i consecvent!”. In fata noastra sticla de bere e rasucita iar pe masa, si ne convingem ca nu-i un detaliu la intamplare: „Is si ciudati oamenii. In Chechis, de exemplu, s-o adunat 200 de oameni sa-si apere drepturile. Dar de aici nu poti duce trei! Si ia ca, in Chechis e apa, canalizare si asfalt iar la noi...”. Vine replica: „Bai, io nu mai votez. Noi n-avem aici nimic!”. Da, asta-i Romania, asa gandesc oamenii, indiferent daca stau in fata crasmei sau in camp. Doar ca politicienii nu vor sa auda. La plecare, cineva striga dupa noi: „mai hai pa aici cu cate un interviu! Traiasca Gazeta!” Asta-i politica! „Din Austria incolo, cum mergi ase pa autostrada, la un moment dat, apar niste lumini noaptea. Super! Inainte de Viena. Nu-i luminita de la capatul tunelului. E o rafinarie. No, de acolo incolo ii Orasul Europa. De acolo incoace e mediul rural. Noi trebuie sa fim piata de desfacere a Europei. Ca eu nu ma pot pune la concurenta cu porodicul lor. Ca la ei le da 40% subventie, pe cand la noi nu-s bune rosiile. Nu creste nimic la noi, dar din celelalte prostii sunt de toate. La noi, nimic nu-i rentabil: malai, porci, minerit, Combinat. Trebuie numai sa le cumparam de la magazin. Asta-i politica!” – ne-a spus un localnic, la crasma din Ocolis. Mircea CRISAN mircea@gazetademaramures.ro