Despre prezentul viitoarelor alegeri

Nu bine s-au tras concluzii fel de fel despre alegerile locale din iunie, ca deja atentia ne este atrasa, insistent, de alegerile din toamna. Cum? Apar in media locala si centrala sondaje, variante de combinatii politice post-electorale, aparitii insistente in mass-media a unor „candidati” pentru sesiunea de toamna, conferinte de presa ale partidelor si liderilor lor, ca un fel de cor de strigate catre popor care canta aceasi arie: „Priviti-ma: exist, sunt frumos, bun, cu frica lui Dumnezeu... va astept la vot in noiembrie...!”. Stim din 1990 ca una dintre cele mai evidente exprimari ale libertatii o reprezinta „alegerile democratice” pentru una sau alta din categoriile de autoritati publice. Cu alte cuvinte, stiind ca trebuie sa fim condusi (o necesitate) urmeaza, in mod democratic, ca trebuie sa alegem (o necesitate neimperativa la nivel individual) pe cineva pentru cutare functie. Libertatea de alegere nu este nelimitata, alegerea se face dintre un numar rezonabil de oferte politice. Este vreme de concedii (doar in mediul urban, pentru ca la sate se lucreaza pe rupte), astfel incat zgomotul de fond al actiunilor politice isi are efectul limitat la ceva mai mult decat gazetari si membrii infocati ai diverselor partide. Dincolo de atmosfera anosta si plictiseala combatantilor actuali, s-ar cuveni lamurite doua-trei chestiuni ce tin de bunul simt al unei atitudini cetatenesti, rationale si reci. De fapt, eu, cetateanul de rand, consider ca treaba cu alegerile ar trebui abordata simplu si pragmatic, dupa logica raspunsurilor la intrebarile jurnalistice fundamentale: Ce? Cand? Cine? Unde? De ce? 1. De ce sa particip la alegerile parlamentare din 2008? O data, pentru ca Parlamentul Romaniei este institutia simbol a natiunii (in ciuda „imaginii negative” pe care o are in prezent), acolo unde se „produc” legile ce guverneaza viata noastra sociala. Apoi, pentru ca, Parlamentul Romaniei mai are foarte mult de lucru, de indreptat legi, de adoptat legi noi, de adoptat bugetul national, etc. Apoi, chiar daca consider ca actualul Parlament este „populat” cu personaje indezirabile pentru aceasta institutiei, cu putinul votului meu pot contribui la imbunatatirea acestuia, fie si doar pentru doi parlamentari – un deputat si un senator. 2. Ce am de ales? Am de ales, pentru prima data la acest gen de alegeri, dintre niste nume proprii dispuse in chenare distincte pe buletinul de vot, nume de oameni la care este adaugata o sigla de partid sau cuvantul „independent”, pentru a marca „apartenenta” lui la un curent de idei ce au in vedere viitorul mai mult sau mai putin apropiat al societatii noastre. Practic, imi voi cauta – ca de fiecare data – sectia de votare la care sunt arondat si voi alege in mare, functie de doua criterii: calitatea oamenilor ce vor sa ma reprezinte pe colegiul dat, apoi, functie de calitatea ofertei politice a partidelor importante. Spun importante, pentru ca niciunul din partidele mici nu detin formule magice nici din punct de vedere politic, nici din punctul de vedere al participarii la guvernare. Asadar, alegerea mea este limitata intre optiunile legate de trei partide, trei candidati pentru Camera Deputatilor si trei candidati pentru Senat. In principiu, voi alege doi oameni din sase. Nu pare deloc greu... 3. Cum aleg ? In mod evident, votul meu va fi rezultatul unei analize a prestatiilor si calitatilor intrinseci si extrinseci ale candidatilor. Mi-as dori din toata inima sa nu trebuiasca sa aleg, ca de atatea ori, raul cel mai mic. Rationamentul alegerii porneste de la un prag al exigentei fata de candidati, considerand ca tocmai calitatea celor alesi va da masura calitatii Parlamentului Romaniei pentru patru ani. Desi nu explica nimeni in media locala sau nationala, putem gasi, in diverse carti ce trateaza chestiunile politice si ale democratiei, cam care ar trebui sa fie calitatile importante ale unui parlamentar. Nu voi putea face o analiza exhaustiva a acestora, dar voi putea – prin logica bunului simt – sa subliniez cateva dintre acestea. Moralitatea: Dupa acesti aproape 20 de ani de primitivism intr-ale democratiei, societatea – prin vocile liderilor intelectuali, religiosi, ai societatii civile, chiar a politicienilor – reclama in mod acut nevoia de norma, respect, moralitate. Sub aceasta „presiune” publica, este si foarte greu de dovedit moralitatea. De ce? Pentru ca „a fi etic” a devenit un al noului limbaj de lemn al politicienilor la moda si tocmai de aceea prefer sa nu cred tocmai pe cei care spun sa principala calitate ce-l recomanda ca ales o reprezinta moralitatea. Asadar, cei care vor aclama moralitatea vor fi sanctionati sever de catre mine si sper ca si de ceilalti. Este destul de usor sa obverv moralitatea cuiva din discurs, capacitatea de a asculta o opinie contrara, chiar din sarguinta de a se pregati din punctul de vedere al culturii politice pentru functia de parlamentar. Experienta: Este o calitate de importanta relativa, pe care o am in vedere din perspectiva faptului ca trebuie utilizate energiile care au lucrat si pana acum pentru functionarea statului de drept si a democratiei. Ar fi absurd sa cenzurez candidatii pe criteriul varstei, de fapt varsta nu ar trebui sa reprezinte nici un atu si nici un dezavantaj. Este adevarat ca prefer figurile tinere din politica romaneasca, dar nu voi trece cu vedere munca si experienta unui politician cu rezultate. Competenta unuia este preferata „dubiului” asupra competentei altcuiva. Cunoasterea: Educatia celor care voteaza este eterogena (privitor la anii de studii), pentru cei mai multi, cei neinformati si inculti, cultura si pregatirea profesionala este pentru acestia ultimul criteriu de selectie intre doi sau mai multi candidati. Pornind de la aceasta premisa, ma incapatanez sa consider ca a cunoaste teorii politice, diplomatice, juridice, administrative, economice, etc. este ceva de bun simt din partea unui candidat la parlamentare. Un candidat care nu cunoaste mecanismul legislativ al institutiei la care aspira, doctrina partidului pe care-l reprezinta, sistemele politice actuale, evolutia economiei locale si nationale plus elementele esentiale ale teoriei economice, care nu are cultura generala, acel politician nu are ce cauta pe disputata scena a politicii mari. Daca cei care se vor afisa in public cerandu-mi votul nu vor reusi sa-mi explice fundamentat din punct de vedere politic, social si economic o viziune de dezvoltare a orasului, judetului si a Romaniei, aceia nu merita nici macar priviti, decum votati. Aceasta este stacheta minimala la care raportez gandirea si conduita mea politica atunci cand fac o alegere politica. Alegerea o fac gandindu-ma atat la mine, cat si la copilul meu care, peste cativa ani, ma va intreba de ce am ales intr-un fel sau altul atunci cand am ales, de ce nu am facut nimic atunci cand am avut posibilitatea si puterea sa fac ceva pentru un viitor mai bun. A vota reprezinta o caramida mica pentru acel viitor mai bun, iar a vota rational si cu constiinta impacata ca ai epuizat toate caile pentru mai buna informare, reprezinta o caramida de calitate, pentru o constructie solida si perena a societatii noastre. Gabi Ardusatan