Despre PANDEMIE și EDUCAŢIA SEXUALĂ în școli

Pr. Florian Nechita

În vremea cât „am stat acasă” şi m-am dus „mai puţin” la Biserică de Sfintele Sărbători ale Învierii, m-am tot gândit la fenomen şi la atâtea şi atâtea lucruri legate de aşa-zisa pandemie. Demult am observat cum anumite persoane şi anumite televiziuni găsesc fel de fel de murdării ca să arunce în Biserică de marile sărbători. De Sfintele Sărbători ale Naşterii Domnului, un amărât de parlamentar – nu mă străduiesc să-i ţin minte numele, nici nu merită, păcat că stă pe locul unde odinioară au şezut Brătienii, de pildă – a spus că Iisus a avut „mamă surogat”. Nimeni nu l-a obligat să creadă într-un fel sau altul, nici nu l-a obligat să mear­gă sau nu la biserică şi atunci de ce m-a jignit pe mine şi pe atâţia credincioşi? Mi se va răspunde: Are dreptul la liberă exprimare. Are dreptul, dar dacă ar fi bine educat şi ar avea cât de cât bun simţ, ar respecta pe cei ce cred, măcar pentru voturile pe care
le-a primit, dar şi pentru că are salariul kilometric din banii mei şi ai noştri ai tuturor, dacă nu pentru trecutul istoriei bimilenare al Bisericii, sau de frica lui Dumnezeu.
Problema este că am aşteptat, şi am spus şi altora, să vedem ce va veni de Paştele acestui an. Nu
m-aş fi putut gândi chiar la pandemie. Nu pot spune nici că a fost accident, nici că a fost regie. Cum să-i cred pe cei ce n-au fost niciodată sinceri? Dacă niciodată n-au spus adevărul, cum să-i cred acum? Şi nu i-am văzut supăraţi. Oare de ce? De pe acum vă atrag atenţia să urmăriţi ce-or găsi de Naşterea Domnului. Precis al doilea val de pandemie ca să nu putem merge la Biserică sau cu colinda.
M-am întrebat, oare n-ar fi des­coperit criminalii de la Caracal, dacă ar fi avut râvna pe care au avut-o să ne scoată din Biserică de sărbători?

În 24 aprilie 2020, m-am dus în Kaufland şi la Piaţa de Alimente să-mi cumpăr alimentele necesare, şi peste tot oameni să se calce pe picioare. Nimeni n-a intervenit într-un fel sau altul ca să se respecte legea. Nici nu ştiu cum ar fi putut s-o facă. Pro­blema, cred eu, este, şi a fost, ca oamenii să nu meargă la Bi­serică.
Încă un lucru care dovedeşte că cei ce ne conduc nu suferă câtuşi de puţin din pricina pandemiei, ci sub scutul ei, când toată lumea avea atenţia îndreptată înspre pandemie, preşedintele ţării a promulgat legea care prevede obligativitatea predării orei de educaţie sexuală în şcoli. De ce pe ascuns dacă sunteţi sinceri? Ipocriţilor! Ce v-a făcut Bise­rica? Ce a făcut Hristos pe ascuns?

În România nu există nici democraţie şi nici nu se respectă drepturile omului. Cei ce sunt la cârmă nu au câtuşi de puţin interes pentru a sluji interesele oamenilor. Mie mi se pare că înadins a fost răspândită pesta porcină ca să scape de producţia internă de carne de porc şi noi să cumpărăm gunoaie din export. Este şi motivul pentru care s-au desfiinţat târgurile şi s-a interzis ca un om să crească în gospo­dăria proprie mai mult de cinci capete de porci. La fel s-a întâmplat cu gripa aviară cu care au falimentat producţia internă, iar noi să cumpărăm carne de pasăre de la străini. Am auzit informaţie publică spunând că se vrea o Românie săracă, pentru ca românii să meargă în Apus şi să presteze ei cele mai josnice munci. Avem exemplu pe cei ce au mers în Germania să culeagă sparanghel. Acolo, nici în aeroporturi nu s-a pus problema distanţării sociale, numai când este vorba de mers la Biserică unde oamenii merg, de bine de rău, curaţi, îngrijiţi şi igienizaţi.

Aceste atitudini nu sunt nici democratice şi nici nu respectă drepturile omului. De principii creştineşti, ce să mai vorbim?
Am trăit pe vremea când ni se vorbea despre „dictatura proletariatului” şi regimul de „de­mocraţie populară” ca despre Dumnezeu. Acum auzim acelaşi lucru: democraţie în toate părţile. Nu s-a schimbat nimic, decât… „masca”, dar cu ea sau fără, pandemia corupţiei şi a imoralităţii se ia, indiferent de „izolarea” sau „distanţarea” socială.
Ce ironie! România şi poporul român să plătească salarii la cei ce distrug ţara şi neamul. Eu care atrag atenţia şi vorbesc, să am limbaj elegant, când ei ucid, fură şi jefuiesc?
N-a fost altceva nimic mai important de făcut acum în vremea pandemiei şi când se opresc cursurile în şcoli, decât să se legifereze predarea educaţiei sexuale la copii. Biserica să nu facă politică, Academia să nu facă politică. Eu spun că este antidemocratic să stea deo­parte atât Academia, cât şi Bise­rica, atunci când duşmanii lui Dumnezeu, ai Bisericii şi ai neamului, luptă pe faţă spre distrugerea noastră. Poporul român să plătească salarii la cei ce vor preda lecţii să distrugă poporul român. Ce subtil lucrează Satana şi slujitorii lui! Sub masca (pentru că tot purtăm măşti) educaţiei pentru sănătate, predau încet, încet lucruri care subminează familia, Biserica şi societatea în general. Dacă spui că eşti împotriva acestei ore, sar în sus şi-ţi răspund că eşti împotriva sănătăţii copiilor şi a tinerilor.

Nu suntem împotriva sănătăţii tinerilor şi a copiilor, sau a predării educaţiei sexuale în şcoli, dar prin această oră, predată aşa cum se preconizează, se promovează subtil, nu cuminţenia şi curăţia morală şi sufletească, ci desfrânarea, concubinajul, necăsătoria, divorţurile, nenaşterea de copii, infidelitatea, care au consecinţe nefaste asupra oamenilor şi asupra societăţii; gelozia, violenţa domestică, avorturile care sunt generatoare de cancer de sân şi de col uterin, cu scopul de a dizolva toate etniile, nu doar cea română. Cine ar cumpăra prezervativele şi anticoncep­ţio­nalele dacă toţi tinerii ar fi creştini? Aici puşcă biciul celor ce pro­movează predarea orei de educaţie sexuală în şcoli de pe alte principii decât cele creştine şi luptă împotriva Bisericii.
Iubiţi cititori, v-aţi întrebat de ce atâtea femei nu pot să rămână în­sărcinate, iar multe se îmbolnăvesc de cancer de sân şi de col uterin? Nu putem şti sigur sută la sută câte şi care, dar multe pentru că îşi sterilizează corpul cu anticon­cep­ţionale, iar unele intervin cu instrumente mecanice şi elemente chi­mice împotriva naşterii de copii. Despre asta nu vorbesc nici ginecologii, nici cei ce sunt atât de preocupaţi de predarea în şcoli a acestei ore. Femeile care nasc mulţi copii şi călugăriţele nu se îmbolnăvesc de cancer de col uterin sau de sân.

O bătrânică de peste munte, mar­toră la o discuţie despre predarea educaţiei sexuale în şcoli, a-ntrebat cu chip de sfântă: - Da pă oaie cine o-nvaţă să facă sex?

Mă întrebaţi probabil cum cred eu că ar fi mai bine? S-a spus şi voi spune: Să se facă astfel de ore, dar DUPĂ PRINCIPII CREŞTINE. Am fost odată invitat la nişte cursuri pe această temă, la un liceu din Baia Mare, şi o tânără a întrebat ce să facă să se protejeze de sarcină nedorită sau de boală cu transmitere sexuală. O „doamnă” care era înaintea mea la cuvânt a spus să aibă tot timpul la ea prezervativ. Când am luat cuvântul am spus: soluţia o dă Dumnezeu care ne porunceşte: „Să nu fi desfrânat” (Ieşire 20, 14). Când respecţi această poruncă, te protejezi de sarcină nedorită, de o posibilă boală, de procese de conştiinţă, pentru că un om al lui Dumnezeu va intra în căsnicie feciorelnic. Fecioria asigură încrederea şi întemeierea unei familii sănătoase în cadrul căreia sexualitatea este un mare dar de la Dumnezeu.

Creştinismul nu exclude sexualitatea în cadrul familiei binecuvântate de Dumnezeu, în care fiecare femeie îşi are bărbatul său şi fiecare bărbat îşi are femeia sa. Îmbrăcarea miresei în alb este premierea fecio­riei. Ce premiezi dacă tinerii nu intră în Cununie feciorelnici? Este cum ai pune frişcă peste murdărie şi spui că-i tort. Vrei să mănânci frişcă, ajungi cu lingura şi în mur­dărie. A nu intra fecioară în Sfânta Taină a Cununiei este cum ai mânca mielul în vinerea Paştilor…
(Continuare ]n num[rul viitor)
Este miel, este mâncare, dar fericirea şi frumuseţea nu sunt la fel ca atunci când te-ai fi înfrânat, ca atunci când ai fi postit. Harul lui Dumnezeu coboară şi se manifestă plenar când tinerii se cunună feciorelnici. Pentru că sunt ne­răb­dători să fie împreună, se că­să­toresc repede ceea ce este, din toate punctele de vedere, avantajos şi pen­tru ei şi pentru familie şi pentru societate. Da, da, da, aud voci spu­nând: …asta a fost în Evul Mediu.
Dragii mei, Evul Mediu a fost aşezat pe temelii creştine, şi criminalii comunişti ai căror complici ne conduc astăzi, au falsificat istoria, au spus că a fost întunecat, şi au spălat creierele oamenilor ca să nu creadă cele ale lui Dumnezeu. Mulţi naivi de care îmi este înspăimântător de milă îşi zic: decât să nu profit de plăcerile trupeşti la care statul secular îmi dă voie, ba chiar mi le recomandă – de-ar putea m-ar obliga – mai bine spun că sunt ateu, că pot să-mi trăiesc viaţa şi fără Biserică şi fără Dumnezeu. Vedem cum mulţi nu vor să audă nici de căsătorie, nici de familie, nici de copii, nici de Dumnezeu şi nici de Biserică, nici de patrie şi nici de patriotism, ci doar de propriile plăceri trupeşti. Sigur că este mai uşor să spui că eşti ateu şi să faci tot ce-ţi trece prin cap, decât să crezi în Dumnezeu şi, fireşte, să faci voia Lui, în avantajul tău în primul rând şi a celor cu care venim în legătură. Astfel societatea cade într-un proces de disoluţie şi unde se va ajunge, numai Dumnezeu ştie. Un fel de nou Turn al Babilonului, o nouă Sodomă, o nouă Gomoră care toate au existat, ca nişte triste şi întunecate amintiri, cu mii de ani înainte de… Evul Mediu creştin care deranjează pe cei ce nu pot iubi nici religia şi nici popoarele care au adoptat religia celui pe care L-au răstignit.
Dragii mei, legea lui Dumnezeu nu se negociază, nu o dă nici moda, nici majoritatea, iar Dumnezeu nu ne-a dat-o dintr-un capriciu al Său, ci ne-a dat-o ca nouă tuturor să ne fie bine dacă vom respecta-o. Spuneţi, vă rog, care dintre dumneavoastră n-aţi prefera să vă căsătoriţi cu o persoană feciorelnică şi fidelă în locul uneia care înaintea ta a avut relaţii cu atâţia şi în care niciodată n-ai putea să ai încredere?
Am spus şi cu altă ocazie: ţinta îndepărtată a celor ce promovează astfel de idei este distrugerea creştinismului şi a rasei albe. Mă puteţi contrazice, dar dumneavoastră vedeţi realităţile din societatea europeană, ca să nu mergem mai departe.
Discutam cu cineva odată despre mişcările feministe. Printre altele, i-am spus: mişcările feministe n-au făcut femeia nici mai liberă, nici mai bogată şi nici mai fericită, decât că au masculinizat-o, au scos-o din rosturile ei creştine şi au băgat Europa în budă. Femeia creştină este fecioară până la căsătorie, după căsătorie este soţie fidelă şi mamă născătoare de copii. Douăzeci de europeni, români sau ce vreţi dumneavoastră, nasc doisprezece copii, iar douăzeci de arabi din Europa nasc şaptezeci şi unu de copii. Înainte de a mă înjura pentru că sunt dur, spuneţi-mi al cui este viitorul? Personal, am stat de vorbă cu un arab convertit la ortodocşi care, printre altele, fără nici un pic de răutate, mi-a spus: „Europa este a noastră”. Îmi veţi spune că sunt rasist. Nu, rasişti sunt cei care vând copii pentru organe, se prefac că nu-i pot găsi pe vinovaţi şi care promovează legi împotriva poporului român, a Bisericii lui bimilenare şi a celorlalte popoare.
Ca să nu pomenesc eu, căutaţi pe internet ce personalităţi române şi neromâne au fost premiate recent de Fundaţia Kalergi care promovează metisarea Europei, amestecarea raselor şi etniilor. Î.P.S. Justinian spunea: „Mie mi-s dragi turcii, dar la ei acasă, mi-s dragi ruşii, dar la ei acasă, mi-s dragi germanii, dar la ei acasă. Locul românilor este în România”.
Probabil vă întrebaţi cum ajung unii să fie atât de mult împotriva bunelor rânduieli date de Dumnezeu. Iisus Hristos a zis într-un loc: „Va veni vremea când oricine vă va ucide pe voi va crede că-I aduce slujbă lui Dumnezeu” (Ioan 16, 2). Cum poate cineva ajunge să creadă că aduce slujbă lui Dumnezeu dacă ucide, dacă blasfemiază sau face sacrilegiu, sau orice altceva? Răspuns: Din aproape în aproape, puţin câte puţin. Azi se-ndepărtează de Dumnezeu puţin, mâine încă puţin şi tot aşa până devine adversar şi duşman. Schimbă binele în rău şi răul în bine, lumina în întuneric şi întunericul în lumină. Ei nu numai că sunt convinşi de aceasta, dar sunt şi luptători pentru ideile lor rele. „Vai celor ce numesc răul bine şi binele, rău, celor ce fac întunericul lumină şi lumina, întuneric, celor ce fac amarul dulce şi dulcele, amar!” (Isaia 5, 20).
Trebuie să-l citez pe Eminescu: „Astfel încăput pe mâna, a oricărui te va drege. Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înţelege”. Foarte mulţi nu înţeleg multe lucruri cu privire la un domeniu şi le vine mai uşor să spună că este rău decât să înveţe, să citească sau să întrebe. Aşa sunt şi cei ce lovesc în Biserică, nu se pricep, dar de vorbit de rău vorbesc. Au cel de-al treilea ochi închis, ochiul credinţei, şi nu pot vedea lucrurile lui Dumnezeu. Cei ce L-au răstignit pe Hristos L-au văzut? Da. Şi atunci de ce L-au răstignit? Pentru că n-au avut deschis ochiul credinţei cu care ar fi văzut în condamnatul de pe Cruce pe Fiul lui Dumnezeu şi atunci nu L-ar fi răstignit pentru nimic în lume. Aşa sunt şi duşmanii de astăzi ai lui Dumnezeu şi ai Bise­ricii.
Recunosc şi-mi pare rău că am fost dur, dar, cum trebuie să fii cu cei ce te calcă pe gât şi continuă să o facă, iar pe de altă parte vin să ne predea lecţii de dirigenţie? Te superi când ştii că Ion Creangă a furat un buzunar de cireşe, dar când îţi fură toată ţara şi distruge poporul ce atitudine trebuie să iei? Şi nu o spun doar eu.
Îmi aduc aminte ce revoltat era tata prin anii ’50, ’60 când trebuia să dea la ruşi cote din carnea de vită şi de porc, din lână, grâu, mălai, lapte şi fân. Tot aşa este şi acum, dar e schimbată strategia. Spunea un profesor de istorie de la un renumit liceu din Baia Mare: „Nu trebuie să ne dea nimeni nimic, numai să nu ne ia”. Cât de îndreptăţit spunea Eminescu: „Cine-a îndrăgi străinii, Mânca-i-ar inima cânii, Mânca-i-ar casa pustia, Şi neamul nemernicia”. Sunt atâtea case pustii şi atâţia oameni nemernici (emigranţi)? Da, pentru că ne „conduc” străinii. Să nu creadă cineva că nu ne-au mai rămas decât blestemele, dar nu mai sunt tânăr să văd cu proprii ochi şi să mă bucur de prosperitatea Neamului, a Ţării şi a Bisericii din care fac parte. Atâta am sperat, dar sunt foarte supărat pentru neamul meu şi destinul ţării, vorba lui Octavian Goga: „Şi-acum sub tâmpla mea fierbinte, O lume veche-mi reînvie, Nu câte-au fost îmi vin în minte, Ci câte-ar fi putut să fie”. Suportăm consecinţele milioanelor de avorturi care s-au făcut şi a îndepărtării de credinţă şi de Dumnezeu, dar astea reprezintă subiectul altei discuţii. Creadă cine ce vrea, dar, fără pocăinţă necesară şi suficientă, în Biserica bimilenară a neamului nu este şansă de izbăvire. Vom trăi şi vom vedea sau… „vom muri şi vom fi liberi”. Până atunci, să înmulţim postul şi rugăciunea.