Despre integrarea „de jos in sus”

La fel ca europenii occidentali, cei mai multi romani habar n-au despre felul in care se conduce astazi Europa. O Europa care, in unele scrieri ale teoriilor politice, este asemanata cu un imperiu postmodernist construit ciudat, ce-si are capitala in trei orase² Bruxelles, Luxemburg si Strasbourg. Reprezentantii institutiilor europene (Comisia si Parlamentul) sustin ca noua constructie europeana - ce functioneaza actualmente dupa „manualul Tratatului de la Lisabona” - este tot mai apropiata de cetatean si de problemele lui, in acest sens punandu-se la dispozitie sume considerabile pentru derularea de programe de comunicare, constientizare civica, implicare cetateneasca in dezbaterea temelor europene. Daca cetatenii europeni aflati mai aproape de centru si cu ceva traditie intr-ale democratiei vor intelege poate mai usor toate acestea, cetatenii europeni aflati mai la „periferia imperiului european” vor ramane inca ceva vreme contrariati de sofisticareala institutionala europeana si de temele la zi ale acestora, cel putin din doua motive² starea dezvoltarii umane (ce aduna bunastare, educatie, relatii sociale) inca foarte redusa si blestemele comunismului, inca vii. De eceea, pentru reducerea decalajelor dintre ei si noi – zic si eu – s-ar cuveni sa pornim si noi, de jos si fara a astepta indicatii, pe drumul intalnirii celor doua Europe. Pentru a avansa insa cu succes pe acest drum, ar trebui sa ne alungam „demonii trecutului”. Dezvoltarea umana. Desi pare inca o notiune stranie a limbajului specific modernitatii tarzii, dezvoltarea umana include problematica saraciei, educatiei, participarii civice, productivitatii muncii, functionarea institutionala etc., cu alte cuvinte cat de dezvoltati suntem noi romanii in comparatie cu altii. Poate ca nu este nici locul si nici spatiul necesar pentru a dezvolta aspectele teoretice ale acestei chestiuni. Dar, pentru ca toate „prognozele” pentru anul 2008 spun ca vom trece prin mari tulburente electorale as vrea sa subliniez doar un aspect, cu speranta ca va ajuta la buna judecata din ziua votului² guvernarea locala, descentralizarea si participarea cetatenilor. Intai trebuie sa se faca simtita o vointa a guvernarii locale, sprijinita desigur de un cadru legislativ al descentralizarii. In acest punct se intilnesc toti actorii sociali² decidentii politicieni care formuleaza politici publice sectoriale alternative, decidentii functionari publici care asaza in strategii realizabile politicile reiesite castigatoare prin vot, mass-media care explica oportunitatea si necesitatea acestora impreuna cu feed-back-ul necesar, si cetatenii care se intereseaza, dezbat si urmaresc evolutiile dezvoltarii locale. Pentru a nu teoretiza in van chestiunea de fata, trebuie alungati „demonii spirituali ai modernitatii” pentru a lasa loc rationalitatii. Cu alte cuvinte, prostia ce salasluieste in asa-zisa modernitate a noului mileniu. Sa enumeram cateva dintre aceste defectiuni² aproape fiecare doreste ca celalalt sa fie mai prost si mai slab. Intr-o lume concurentiala, fiecare doreste slabirea adversarului² in politica - adversarul sa faca o gafa pe care eu sa o pot specula mediatic³ in afaceri - concurentului sa i se rastoarne camionul cu marfa sau sa i se prabuseasca depozitul³ la examen - concurentul sa aiba o prestatie mai slaba, ca eu sa iau nota mai mare, colegului sa nu-i indrept greseala pentru a fi eu avansat primul etc. Acesta este unul din demonii comunismului care se mai numeste „moartea caprei vecinului”. O a doua prostie contemporana este viata in consum si lipsa de sens. Cei mai multi dintre oameni nu mai cauta raspunsuri la intrebarile vechi ele omenirii² adevar, bine, frumos. Aceste concepte sunt tot mai relativizate de goana dupa noua valoare maxima a relativismului – banul. Aproape in fiecare duminica vedem oamenii cum se strang ciorchine la biserica pentru „dusul moral” ce se vrea si un exercitiu de igiena sociala. Dincolo de ascultarea mesajului crestin absolut valabil de mai bine de 2000 de ani incoace, comportamentul civic ramane acelasi. In continuare vrem moartea caprei vecinului, in continuare nu dam din surplusul de bani pe care tot mai multi il avem (uitati-va la parcul auto din Maramures), in continuare lovim sub centura adversarul si aruncam cu noroi inainte de a judeca (uitati-va in ziare). Acest demon al modernitatii are cea mai urata infatisare, pentru ca se leaga de copiii nostri. In cazul in care unii dintre noi au incercat sa devina ceva in viata, mai buni, mai drepti, mai umani, copiii nostri vor sa devina orice cu conditia de a face bani. Multi bani. Adolescentele vor sa devina „star-uri” sau manechine, iar tinerii orice, numai sa conduca masini puternice si luxoase. Fenomenul se poate numi, de asemenea, prostie. Prostia de a fi fericit cu orice pret, prin care evacuam rapid lumea si semenii din preocuparea noastra, centrandu-ne hipnotic pe sinele personal. Cu alte cuvinte, cel ce este in realitate „nimic”, vrea tot timpul sa demonstreze ca este „ceva”. Iata cum europenizarea, civilizarea si „integrarea” noastra se face de jos in sus, nu prin a astepta sa rezolve altcineva problemele noastre, care raman totusi, dincolo ce capacitatile noastre „destepte” de a le rezolva. Mai intai sa ne alungam demonii din trecut si de astazi. Pentru ca civilizatia unei natiuni se compune din civilizatia fiecarui cetatean. Blestemul comunismului Unul din blestemele comunismului este si egalizarea in jos, in numele fericirii individuale. Traim intr-o tara in care marile proiecte apartin nulitatilor, intr-un spatiu si timp al incompetentilor, in care mediocrii si conformistii sunt admisi la examenul optimismului. Este faptul de a crede cu tarie ca suntem doar ceea ce ne vede lumea, nu ceea ce putem deveni pentru noi insine. Daca comunismul a generalizat prostia prin tavalugul aparatului de partid si de stat, capitalismul incita oamenii la prostia libertatii fara limite, la mitul „tuturor posibilitatilor”, la mitul fericirii date de bunastare si capacitate individuala de consum. Dealtfel, se pare ca conditia minima pentru a fi prost este aceea de a crede cu tarie ca esti destept. Uitati-va la televizor si vedeti politicieni care le stiu pe toate, la fel cum sunt si cetateni care, participand civic isi exprima public desteptaciunea in dezlegarea problemelor puse in cale „binelui comunitatii”. Nu vrem sa vedem in schimb hotia endemica si coruptia din noi insine² vorbim la telefon pe banii firmei sau institutiei³ ciupesc un surub, o foaie de hartie etc, de cate ori pot de la serviciu³ solicit – pe motive medicale desigur – o zi libera de la locul de munca pentru a-mi rezolva alte probleme³ ma opun unui proiect de importanta publica (si atac statul in instanta in numele dreptului la proprietate) pentru ca nu am putut „beli” cum trebuie statul de bani³ ma duc sa votez pe cel care seamana cel mai mult cu mine – bea un sprit, se scobeste in nas, urla la celalat pentru a-si dovedi „desteptaciunea”.