Despre filosofia democratiei

Este unul dintre principalii “arhitecti” ai societatii civile. O personalitate deosebit de activa, pe scena organizatiilor neguvernamentale romanesti de dupa ’89, si unul dintre oamenii remarcabili care incerca sa “modeleze” clasa politica romaneasca si sa intareasca democratia. E imposibil sa nu fi auzit de Cristian Pirvulescu, presedinte al Asocitiei Pro Democratia. Dar, probabil nu stiati ca inainte de 1989 a fost profesor in Sighetu Marmatiei. Carte de vizita Este lector in cadrul Scolii Nationale de Stiinte Politice si Administratie Publica din Bucuresti. A absolvit Facultatea de Filozofie din cadrul Universitatii Bucuresti, a urmat la Paris cursurile Institutului de Studii Politice si ale Fundatiei Nationale pentru Studii Politice, sustinandu-si teza de doctorat cu tema “Tendinte si evolutii in dinamica partidelor politice vest-europene la sfarsitul secolului XX”. Din 1999, este presedinte al asociatiei Pro Democratia, membru fondator al Asociatiei Romane de Stiinte Politice, consilier in cadrul Programului de dezvoltare initiat de Banca Mondiala. A publicat zeci de studii, articole, eseuri si lucrari. Este editorialist, comentator si analist atat in presa romaneasca, cat si in cea straina. De la demersul pentru promovarea votului uninominal, la monitorizarea cheltuielilor partidelor si candidatilor in campaniile electorale, la activitatea in cadrul Coalitiei pentru un Parlament Curat si pana la folosirea a circa 4.000 de observatori in timpul alegerilor propriu-zise, Cristian Pirvulescu si Pro Democratia incearca sa impuna reformarea politicii romanesti. Iar dupa mai bine de un deceniu de activitate, rezultatele principiile promovate de Pro Democratia au fost inoculate si cetatenilor. Si fara indoiala, meritul pentru “revigorarea” societatii civile ii revine in mare masura si lui Pirvulescu. Acesta, dar si faptul ca inainte de a fi lector in cadrul Scolii Scolii Nationale de Stiinte Politice si Administratie Publica din Bucuresti a predat in “capitala” Maramuresului istoric, reprezinta doar cateva dintre motivele pentru care am initiat un dialog, e drept, prin intermediul postei electronice, cu Cristian Pirvulescu. Reporter: Ce v-a determinat sa va preocupati de politica, fara a face politica? Cristian Pirvulescu: Sunt profesor de stiinta politica, astfel ca politica reprezinta pentru mine un obiect de studiu si un motiv de reflectie. In principiu, dar principiile nu sunt neaparat obligatorii intr-o tara precum Romania, politologul trebuie sa isi asigure neutralitatea axiologica, altfel spus sa ramana in afara jocului politic. Rep.: Credeti ca vom avea anticipate? C.P.: Alegerile anticipate raman in continuare o ipoteza de lucru. Recursul la arbitrajul popular presupus de alegerile anticipate reprezinta o modalitate de solutionare a crizelor politice. Cand institutiile politice se afla in conflict, de obicei in aceasta situatie fiind Parlamentul si Guvernul, se apeleaza la verdictul urnelor. Astfel, chiar daca interesul manifest al presedintelui pentru acest instrument este important, cata vreme ele nu fac obiectul unui consens politic general, probabilitatea recurgerii la consultarea anticipata a electoratului este scazuta. Fragilul echilibru parlamentar pledeaza pentru alegeri anticipate, dar cheia acestora se afla in mainile parlamentarilor. Fie si numai astfel, si deja Parlamentul joaca un alt rol decat in legislaturile precedente: este arbitrul puterii. Rep.: Care e cea mai grava boala a politicii romanesti? C.P. Partitiocratia, forma moderna a oligarhiei exercitate, care transforma spatiul public pana la totala sa absortie in interiorul partidelor. Rep.: Ce va leaga de Maramures? C.P.: Am fost profesor la Sighetu Marmatiei, chiar in 1989, dar revolutia m-a readus in Vechiul Regat. Irakul, subiect romanesc Rep.: Cum vedeti situatia ziaristilor rapiti in Irak? C.P.: Rapirea celor trei jurnalisti romani la Bagdad a deschis drumul speculatiilor. Ca nicaieri in alta parte, imaginatia combinatorie, goana dupa audienta si senzational, lipsa de pudoare au transformat un subiect grav intr-o continua exhibare a frustrarilor. Din fapt divers cotidian, indepartat, pierdut in multimea informatiilor, luni, 28 martie, Irakul a devenit un subiect intru totul romanesc. Teoria conspiratiei, intr-o buna traditie postdecembrista, a fost imbratisata de multi comentatori. Buna credinta sau prezumtia de nevinovatie nu fac parte din arsenalul jurnalistic romanesc. Astfel, cei care incearca sa trateze responsabil sau circumspect un subiect sunt descalificati. Dar, pe de alta parte, rapirea celor trei jurnalisti are o dimensiune politica. Desi majoritatea rapitorilor din Irak urmaresc scopuri economice (plata unor rascumparari) si doar o mica parte sunt realizate din motive strict politice de gruparile de insurgenti, violenta cotidiana si imprevizibilul unor astfel de actiuni a crescut tensiunea la maximum. Rapirea celor trei jurnalisti romani repune in atentia publicului romanesc tema irakiana, mai degraba ocultata in media romaneasca dupa interventia militara aliata din martie-aprilie 2003 si transferata politicii de stat, in spatele usilor inchise. Intr-o tara in care in ultimii doi ani au fost rapiti intre 1.000 si 5.000 de persoane, dintre care aproximativ 150 de straini, orice devine posibil. Alegerile si fraudarea lor Rep.: Fata de perioada 1992, romanii voteaza “cu ochii mai deschisi”? C.P.: Dupa alegerile locale din 1992, in Romania incepuse sa se manifeste o tendinta de scadere a interesului fata de alegerile locale, dar si de alegeri, in general. Departe de a fi normala, aceasta situatie avantaja statu quo-ul. Unii alegatori au inteles acest proces. Cei 80% ce se declara indiferenti fata de politica nu sunt un bloc. Atitudinea lor difera in functie de rezidenta, instructie si varsta. Noul electorat este ostil politicii traditionale, figurilor vechi si oligarhiilor de partid. Spre deosebire de electorat, partidele nu au reusit sa depaseasca spiritul deceniului trecut. Marea revelatie a alegerilor din 2004 este noua atitudine a alegatorilor care inteleg sa foloseasca minima putere pe care o au pentru a controla puterea, oricare ar fi aceasta. Daca partidele nu inteleg aceasta transformare, relatia lor cu societatea va deveni si mai dificila. Rep.: Cand vor fi alegeri corecte in Romania? C.P.: Doar atunci cand legislatia electorala atat de permisiva va fi modificata, tentatia fraudarii alegerilor va fi drastic micsorata. Optiuni si argumente l Paris sau Bucuresti? Paris si Bucuresti, ambele orase sunt speciale, unul e chiar Orasul, al doilea este orasul meu. l Republica sau monarhie? Republica, forma de stat bazata pe bunul simt al cetatenilor. l Vivaldi sau Pink Floyd? Vivaldi, incita la reflectie. l Cartarescu sau Schopenhauer? Schopenhauer, am urmat totusi filosofia. l A merge sau a nu merge la vot? La vot, altfel cetatenia devine vorba goala.