Despre ce vorbesc deputatii nostri?

Cei 469 de parlamentari mananca anual o paine de peste 2.500 de miliarde de lei! Pentru acest apetit ar trebui sa se preocupe de problemele cetatenilor care i-au ales si care-i platesc. Si, cand nu-si voteaza privilegii, nu deconteaza benzina, cazarea, masa etc., parlamentarii sustin ca lucreaza in interesul alegatorilor. Numai ca, o simpla analiza a declaratiilor politice ale alesilor arata ca luarile lor de cuvant nu prea au nimic in comun cu doleantele cetatenilor de rand. Sau au, daca problemele, primordiale ale romanilor sunt: rolul femeii in societate, redefinirea spatiului rural, aparitia “vulgaritatilor” in muzica populara etc. Urmeaza o poveste despre politica, circ si mai putina paine. Hoban, Man si Buda Cand nu e ocupat cu afaceri imobiliare, deputatul Ioan Hoban isi expune cugetarile de la pupitrul Camerei Deputatilor. Astfel ca, “spiciurile” baronului PNL sunt presarate cu vorbe de duh si citate moralizatoare. Intr-unul dintre acestea, aflam chiar si definitia hobaniana a depasirii barierelor de mentalitate: “sa actionezi in cunostinta de cauza, sa fii in stare sa-ti sumi riscuri, sa ai initiativa, sa lucrezi in echipa, sa tii seama de opiniile celorlati, intr-un spatiu comun, multicultural si multietnic”. Deputatul le propune colegilor si teme de meditatie: “Cata vreme vom trai de pe urma meritelor altor romani, nu vom face din Romania o tara de care sa fim mandri. Mandria de a fi roman nu tebuie luata ca punct de plecare, ci ca scop de atins. Ce facem noi, ca for legislativ pentru a schimba acesta realitate?”. Si Mircea Man are veleitati de povestitor. Intr-o declaratie politica cu iz de manifest, “sa nu ne transformam tara intr-un cimitir al fostelor paduri!”, deputatul le spune colegilor ca “pe vremuri, spatiul carpato-dunarean era acoperit de paduri in proportie de circa 80%”, ca Regele Ferdinand spunea ca padurile trebuie considerate ca adevarati plamani ai naturii si a lansat lozinca, valabila si in zilele nostre, potrivit careia acel care pune toporul la tulpina unui arbore nu trebuie sa uite ca el pregateste sicriul agriculturii”. Fostul prefect de Maramures, Ioan Buda, nu vorbeste prea des in plen. Insa discursurile sale ii pun pe ganduri pe colegii sai. Nu pentru ca ar fi memorabile, ci pentru ca sunt alambicate. De exemplu, declaratiile lui Buda referitoare la completarea legii privind statutul judecatorilor si procurorilor suna cam asa: “V-as ruga sa luati ca si amendament de respingere a acestui proiect de lege. Dumneavoastra sa-l supuneti la vot. Daca pica respingerea, asta este, mergem mai departe.” Buciu suna cu jale De departe insa, cele mai hilare luari de cuvant ii apartin deputatului Angela Buciu. Confundand probabil alesii din Camera Deputatilor cu fanii muzicii populare, peremista incearca sa transforme declaratiile politice intr-un fel de doine. Astfel ca, expresiile gen “in vremuri tulburi, cand norii furtunosi amenintau hotarele tarii etc”, citatele din Vlahuta, Iosif Vulcan sau Eminescu, sau chiar pasaje din reviste sunt folosite frecvent in luarile sale de cuvant. De fapt, si temele abordate sunt la fel hilare: “unde este hora noastra, invartita, tropotita, cu care am crescut noi? Cum s-a ajuns la aceasta situatie?”, “in fiecare martie, natura reia ciclul vital, asa cum in noi, inmugureste, iar si iar, speranta”, “frumusetea femeii nu sta in hainele pe care le poarta sau in chipul ei. Frumusetea o gasesti in ochii ei-poarta catre inima, locul unde se adaposteste dragostea”. Sigur ca lista declaratiilor facute de parlamentarii maramureseni in plen ar putea continua, dar credem ca le-am oferit motive suficiente sa mediteze asupra unei intrebari lansate de Hoban: “ce sa spunem electoratului care si-a pus increderea in noi?” Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro