Depresiile şi nutriţia (II)

Medicii ştiu că în cele mai multe stări depresive scade funcţionalitatea neurotransmiţătorilor – în principal a serotoninei, iar în măsură ceva mai mică (depresii melancolice şi psihotice) a noradrenalinei şi a dopaminei. Vă propun să trecem în revistă care ar fi cauzele identificate de cercetători.

Cauzele sunt multiple şi produc modificări în biosinteza neurotransmiţătorilor, depozitarea lor şi în punerea în libertate în sinapse. Uneori e şi o implicare genetică.

Alimentaţia îmbogăţită în triptofan – precursor biochimic al serotoninei – poate ameliora tulburările de somn şi induce o stare de linişte. La fel hrana bogată în tirozina – precursor al dopaminei şi norepinefrinei. Metionina se poate combina cu ATP (adenozina trifosfat-coenzima, n.n.), formând S-adenozilmetionina, care facilitează producerea cerebrală de neurotransmiţători. Alimente bogate în triptofan sunt carnea din piept de curcan sau pui, peştele oceanic, brânzeturile degresate - urdă spre exemplu, nucile, seminţele diverse şi legumele. Apoi aportul alimentar de acizi graşi omega-3 (acizi eicosapentaenoic şi docosahexaenoic) amplifică conversia acestora în prostaglandine şi leukotriene. Implicit este amplificată transducţia de semnale intercelulare cerebrale.

Ce recomandari aveţi pentru alimentaţia celor care se află într-o stare depresivă, în tratament antidepresiv sau într-un proces de recuperare ?

Depresiile pot fi uneori legate de deficite de vitamine din grupul B (folaţi) şi de magneziu (administrat ca glicinat sau taurinat). Utilizarea de antioxidanţi (carotenoizi, vitaminele E şi C) şi carbohidrati complecşi este oportună în situaţiile de recuperare după episoade depresive. Polimorfismele genetice pot modifica funcţiile serotoninei şi – implicit – susceptibilitatea la depresii. Suplimentarea alimentaţiei cu folaţi (fasole, linte, spanac, avocado, broccoli) potentează acţiunea tratamentelor cu antidepresive.

Pentru că nouă ni se adresează un număr tot mai mare de pacienţi cu probleme depresive, conexe sau nu unor probleme neurologice, vă rog să vă exprimaţi opinia şi asupra unor stări depresive severe, cum sunt în tulburările bipolare. 

Cititorii noştri trebuie să ştie că şi aceste probleme mai serioase – deficienţele bipolare – se caracterizează prin anomalii biochimice. De exemplu: hipersensibilitate la acetilcolină, exces de vanadiu sau de litiu, deficit al grupului de vitamine B şi C, deficit de taurină şi de acizi graşi omega-3. De menţionat că şi excesul, dar şi carenţa de litiu sunt implicate în fenomenele depresive. Există şansa ca aceste probleme să poată fi ameliorate nutriţional. Fiziopatologia schizofreniei cuprinde şi deficite de serotonină, ameliorate prin utilizare de suplimente cu glicină. Consumul exagerat de zahăr rafinat are aceleaşi efecte negative în schizofrenie ca şi în afecţiunile coronariene sau diabet. Pentru că nu am găsit în literatura de specialitate românească o astfel de explorare voi explicită opinia unor cercetători din străinătate.

De la cele mai simple cauze şi până la cele mai complexe, situaţia ar fi următoarea: Alergiile alimentare pot fi incriminate ca şi cauză a unor deficienţe bipolare. Evident, se impune evitarea alimentelor care implică răspunsuri alergice. Complementar se pot utiliza detoxifiante, cum sunt zeolitul, argila, ceaiuri de trei fraţi pătaţi, sânziene, urzică, sulfină sau codiţa şoricelului.

Cofeina este la rândul ei un posibil factor alimentar în declanşarea deficienţelor bipolare. Desigur vorbim despre excesul de cofeină. Dar astăzi excesul ei nu înseamnă doar consum de cafea sau ceai, ci mai ales băuturi energizante. O primă măsură este stoparea consumului şi detoxificarea organismului.

Apoi ar fi o insuficienţă a litiului, prin inhibiţia produsă de către substanţe alcalinizante. Aici se impune evitarea consumului de agenţi alcalinizanţi-bicarbonaţi. Mai ales că incidenţa crescută a bolii canceroase face ca unele persoane să consume în mod excesiv alimente şi substanţe cu efect alcalinizant, în scop preventiv. Această practică, ca orice alt exces, poate în timp să genereze diverse probleme.

În ce măsură acizii graşi esenţiali, aminoacizii şi vitaminele sunt implicate în tratarea depresiilor?

Potrivit aceloraşi surse pe care vă propun să le menţionăm în bloc la finalul dialogului nostru, sunt întâlnite deficienţe de acizi graşi esenţiali omega-3 sau 6, ce pot fi corectate cu 500-1.000 miligrame pe zi.

Aminoacizi ca fenilalanina necesită o suplimentare cu 500 miligrame pe zi, pentru început, apoi o doză de 3-4 grame pe zi cu pauze periodice. Triptofan 50-200 miligrame pe zi, divizat în mai multe prize. S-adenozil-L-metionina, 800 miligrame pe zi. Fosfatidilserina, 800 miligrame pe zi.

Melatonina, 3-6 miligrame înainte de culcare.

În ceea ce priveşte carenţele de vitamine cu rol în prevenţia sau tratarea ori recuperarea persoanelor cu probleme depresive ştim că vitamina B16 necesită o corecţie prin suplementarea cu 100-200 miligrame pe zi. Pentru carenţa de vitamina B12, aportul indicat este de 300-600 micrograme pe zi. Apoi vitamina C, 1-3 grame pe zi. Deficienţa de folaţi este indicată a fi corectată cu 200 micrograme pe zi. Colina, ca şi fosfatidil colina, 10-30 de grame pe zi, divizată în mod evident în mai multe prize.

Întregul tratament trebuie făcut cu pauze, şi în acord cu medicul curant.

Desigur că toate acestea le găsiţi şi în alimente. Spre exemplu, acizii graşi esenţiali omega 3 şi omega 6 se găsesc într-un raport optim de asimilare şi utilizare de către organismul nostru în uleiul de cânepă şi în uleiul de măsline. Vitamina C, într-o limonadă, excelent răcoritor şi tonic, mai ales când este îndulcită cu miere. Sau colina în gălbenuşul de ou... Dar ce te faci cu alimentele contrafăcute, sau de proastă calitate, ori cu cei care sunt vegetarieni, sau cu doamnele în plină cură de slăbire pentru sezonul estival?

Va urma.