Dependenti de puscarie

* Socant: de saracie, au devenit dependenti de puscarie * Zeci de maramureseni isi „vand” libertatea pentru o masa si un pat asigurat in inchisoare * Multi tineri comit infractiuni numai pentru a se intorce dupa gratii * Cu precizia unui avocat specializat in penal, au invatat chiar sa-si calculeze cu aproximatie pedepsele pe care le vor primi si stiu ce fel de furt trebuie sa comita pentru „a trece iarna”, sau a avea, de sarbatori, o masa decenta. La necaz, omul se refugiaza in alcool, droguri, trandavie, sau ...puscarie. De saracie, zeci de maramureseni s-au legat, ca prin blestem de inchisoare. Isi ispasesc pedeapsa, dar cand ajung in libertate isi dau seama ca libertatea inseamna saracie, dormit sub cerul liber, cereri de angajare respinse, singuratate si eticheta sociala de „fost puscarias”. Inadaptati social, parasiti de familie si fara niciun leu in buzunar, aproape jumatate dintre detinuti ajung sa se intoarca dupa gratii. Unii de buna-voie, pregatind „minutios” „evadarea din libertate”. Mircea are vreo 40 de ani, dar arata de maxim 35. E sarac, dar n-a murit niciodata de foame. Munceste cu ziua pe la oamenii cu pamant si, cand vine iarna, isi scoate asul din „maneca”: puscaria. Ani la rand, la sfarsitul toamnei, Mircea se intoarce la penitenciar, iar primavara revine acasa. De fapt, asa se si glumeste prin Ulmeni, ca ar avea doua domicilii. Unul in Ulmeni, altul la puscarie, la Penitenciarul Baia Mare. Acasa e bine, dar numai vara. Desi si atunci mananca ce poate, nu are televizor si lucreaza cat e ziua de lunga. Pe cand, la puscarie se simte ca-n vacanta: mancarica calda, caldura, baie, televizor. Uneori, Mircea recunoaste ca fura intentionat, la sfarsitul toamnei, ca sa aiba unde ierna. De atatea ori a ajuns la penitenciar, incat stie exact cat si cum trebuie sa fure pentru un „bilet gratuit” in „statiunea puscarie”. Odata chiar nu a fost nevoie sa sparga vreun geam sau sa forteze vreo usa. S-a ascuns sub o masa in bar pana au plecat toti angajatii, apoi si-a desfacut o sticla de votca si o conserva, iar dimineata a ajuns la politie. Ca si el sunt zeci de maramureseni. Multi tineri, multi buni de munca, dar mai toti amarati. Vara o duc cum pot, dar iarna nu mai pot munci cu ziua si n-au nici bani de lemne ori de mancare, asa ca se auto-condamna la puscarie, iar daca vreun judecator le da pedepsa cu suspendare se roaga de el sa „aiba mila si sa-i condamne”. Dar, fiind recidivisti, de cele mai multe ori, chiar si un furtisag marunt ii baga la parnaie cateva luni, asa ca rasufla usurati: in perioada aceea au tot ce le trebuie. Pare ciudat, dar pentru ei, puscaria nu-i o pedeapsa, ci un fel de „cadou”. Oficial, putini recunosc, insa, de ce si cum ajung acolo. Crina Suciu, inspector principal de penitenciare spune ca: „In mare parte persoanele care sufera condamnari pentru infractiuni de furt si talharie provin din medii sociale caracterizate de lipsuri materiale. Din experienta acumulata in decursul anilor si din convorbirile purtate cu aceasta categorie de persoane incarcerate, am observat ca unii dintre ei au luat contact pentru prima data, in penitenciar, cu cele mai elementare reguli de convietuire sociala si chiar de igiena personala. Este adevarat ca libertatea este un bun propriu ce nu poate fi inlocuit de nimic, insa exista persoane care inainte de a fi arestate pot sa dea doar acest bun. In unele cazuri, perioada petrecuta in spatele gratiilor poate duce la ruperea relatiilor cu familia sau cu mediul de suport si, implicit, ii pune in situatia de a nu mai avea unde sa se intoarca dupa punerea in libertate. In Penitenciarul Baia Mare exista cateva cazuri de persoane private de libertate care nu au locuinte, care nu sunt vizitate, care sunt recidiviste in materie (mai ales la infractiunea de furt) si care stau foarte putin timp in libertate, insa este foarte greu de apreciat cate dintre persoanele condamnate savarsesc o infractiune doar pentru a-si asigura un trai minim necesar sau cate savarsesc aceasta infractiune doar pentru a avea asigurate acele conditii pe care le ofera penitenciarul”. Suciu recunoaste insa ca a vazut sau auzit si de cazuri in care nu mai incapea nicio indoiala ca omul a devenit infractor doar pentru a ajunge dupa gratii: „Din discutiile purtate cu colegii din sistemul penitenciar pot sa va dau un exemplu concret despre un tanar care savarsise o fapta de furt calificat si caruia instanta i-a aplicat o pedeapsa cu suspendarea executarii pedepsei. La aflarea vestii a izbucnit in lacrimi intrebandu-se cum o sa se descurce pe timpul iernii. In alte cazuri s-au facut demersuri pentru persoane care erau puse in libertate pentru a fi institutionalizate in institutii de asistenta sociala deoarece nu mai posedau nici proprietati, nici bunuri. Dar aceste cazuri sunt oarecum izolate si nu detin ponderea. In general, majoritatea persoanelor care sufera condamnari privative de libertate sunt vizitate de familie sau de prieteni si au motive pentru care doresc sa se reintoarca in societate”. Exista insa si persoane, multe, care n-au nici locuinta si nici nu sunt vizitati de nimeni. Insa reprezentantii Penitenciarului Baia Mare spun ca acestia n-ar recunoaste in ruptul capului ca vor sa stea la puscarie pentru ca n-au unde ierna. Multi dintre detinuti s-au acomodat atat de mult cu detentia, incat nu rezista in afara gratiilor mai mult de cateva ore. Imediat ce au simtit „aerul de libertate” isi dau seama ca nu stiu si nu au ce face cu el si se intorc in singurul loc in care se simt bine: la puscarie. Suciu spune ca: „Sunt unii care chiar nu au unde sta afara si stau doar 10 – 12 ore si se intorc. Sunt altii care dupa ce sunt eliberati fac o infractiune si se intorc. I-am contactat si pe colegii din tara dar nu exista o evidenta concreta a celor care vor sa-si petreaca iarna la puscarie. Pentru ca nu recunoaste nimeni ca de aia a furat, sa mearga inapoi. Dar au fost cazuri care dupa ce au fost eliberati, au venit rapid inapoi. Un singur caz din tara si-au amintit colegii mei, ca unui tanar, la Instanta, i s-a dat pedeapsa cu suspendarea executarii. Deci nu cu executare. Iar acel tanar a inceput sa planga spunand ca ce-o sa faca el in timpul iernii”. Puscarie, te iubesc! Un caz clasic de dependent de puscarie este cel al lui Mihai Raileanu, un tanar din Iasi care a evadat de sub nasul politistilor pentru ca, peste ceva vreme, sa fie gasit stand pe o banca, in apropierea penitenciarului. Intrebat de ce a fugit, tanarul a raspuns socant ca vroia sa fie sigur ca se va intoarce dupa gratii si ca, daca ar putea, nu ar mai iesi niciodata din inchisoare. Unu din doi detinuti e recidivist Aproape jumatate din oamenii care sunt inchisi dupa gratii din cauza unor fapte penale sunt recidivisti, potrivit unui raport al Administratiei Penitenciarelor pe anul 2009. Sursa citata informeaza ca peste 12.000 de detinuti din cei aproximativ 26.000 de mii care-si ispasesc pedeapsa in penitenciarele romånesti nu se afla la prima fapta. Cu toate acestea, reprezentantii Administratiei Nationale a Penitenciarelor au precizat ca fata de anul trecut, cånd procentul privind detinutii recidivisti depasea 50%, anul acesta este in scadere, fiind de 44,9. Cat ne costa un detinut? Costurile zilnice pentru intretinerea unui detinut se cifreaza la circa 25 de lei, adica 750 de lei lunar, aici fiind incluse toate serviciile, inclusiv cazarea, hrana si paza celor inchisi. Dintr-un calcul simplu matematic rezulta ca, lunar, cei aproximativ 26.000 de detinuti incarcerati in inchisorile romanesti ne costa 19,5 milioane de RON. „Un tanar savarsise o fapta de furt calificat si instanta i-a aplicat o pedeapsa cu suspendarea executarii pedepsei. La aflarea vestii a izbucnit in lacrimi, intrebandu-se cum o sa se descurce pe timpul iernii. In alte cazuri s-au facut demersuri pentru persoane care erau puse in libertate pentru a fi institutionalizate in institutii de asistenta sociala deoarece nu mai posedau nici proprietati, nici bunuri. Dar aceste cazuri sunt oarecum izolate si nu detin ponderea. In general, majoritatea persoanelor care sufera condamnari privative de libertate sunt vizitate de familie sau de prieteni si au motive pentru care doresc sa se reintoarca in societate” - Crina Suciu, inspector principal de penitenciare Ioana LUCACEL Mircea CRISAN ioana@gazetademaramures.ro mircea@gazetademaramures.ro