Decoratorul de biserici

Cei mai multi dintre „muntenii” comunei Grosii Tiblesului sunt pensionari si isi omoara timpul lucrand putinul pamant fertil din zona. Unul dintre ei s-a reprofilat: a invatat sa „inobileze” lemnul. Iar mestesugul sau decoreaza interioarele mai multor biserici maramuresene. Desi e ora amiezii, pe drumul ce strabate comuna Grosii Tiblesului, nici tipenie de om. O fi de vina ploaia cea rece… Inainte de a porni pe ulita-ngusta ce duce la “atelierul” sculptorului, primarul comunei ne “avertizeaza” ca ne aflam intr-o comuna a pacii. Argumentele primarului? La 750 de fumuri (locuinte, n.red.) sunt peste 800 de pensionari. Aceleasi nevoi, aceeasi baricada. O parte dintre locuitorii comunei se ocupa de agricultura, altii s-au luptat cu birocratia pentru a-si infiinta microferme si vreo doi-trei sculpteaza. Pana sa terminam de radiografiat viata micutei asezari, ajungem in fata unei case din caramida, aparent parasita. Din strada observam o dara de lumina palida, semn ca e cineva in batatura. Urcam incet spre atelierul sculptorului. Pe mai multe mese de lucru zac rasfirate instrumente, parca intr-o incercare de a starni muza. Peretii atelierului au fost transformati in stativ al operelor, iar intr-un colt, langa soba, sta ghemuit “asistentul” mesterului Gheorghe Coroiu, Nelsi, o catelusa in varsa de noua ani. Sculptorul se scuza pentru „peisajul” din atelier si, initial, ezita sa dea detalii. Nu vrea „sa apara” la ziar. Zice ca nu face mare lucru si ca n-are nevoie de publicitate, pentru ca el nu face comert. Pentru el sculptura e o pasiune, un mod de a-si alunga timpul. De fapt, din acest motiv a inceput sa „inobileze” lemnul. Pasiunea pentru arta a mostenit-o de la tatal sau, care a fost blanar, iar prima lucrare a facut-o pentru sine. Au urmat alte cateva, pentru prieteni si, abia apoi, a primit o comanda serioasa. „Cand am inceput sa sculptez, nu mai erau astfel de mesteri in localitate. Initial am facut galerii, rame de tablouri… Apoi, parintele m-a rugat sa fac iconostasul pentru biserica. In trei ani am terminat lucrarea. Apoi am primit comenzi si din Targu Lapus, din Baia Mare… Am facut tot interiorul bisericii de lemn de langa spitalul judetean, inclusiv mobilierul. Acuma lucrez pentru o biserica de langa Alba Iulia”. De-a lungul timpului, Coroiu a invatat cativa baieti din zona sa sculpteze, dar, ulterior, acestia s-au orientat spre alte domenii, mai profitabile. Desi lucreaza ani buni la o comanda, sculptorul are preturi mai mult decat rezonabile. „Am aproape saizeci de ani, nu vreau sa ma imbogatesc. Am pensie, am din ce sa traiesc. Si nici credinciosii n-au bani. Lucrand pentru biserici, mi-e jena sa cer mult”, spune Coroiu. Asa ca, din banii primiti pe lucrari acopera micile cheltuieli ale atelierului (o casa nelocuita in care i s-a dat voie sa lucreze, dupa ce gradinita in care sculpta a intrat in renovare). Isi face singur schitele pentru lucrari. Nu are nevoie de carti pentru a se inspira, si nici nu copieaza alte sculpturi. Pur si simplu „vede” modelul pe care il va da lemnului. Nu regreta ca nu poate participa la targuri, la fel ca si alti mesteri populari, desi i-ar placea sa sculpteze diferite obiecte pentru turisti, obiecte traditionale adaptate confortului actual, cum ar fi fotolii din lemn etc. Insa este multumit ca sculptura l-a apropiat de credinta: „daca Dumnezeu m-a inzestrat cu acest har, m-am gandit sa-l folosesc tot in folosul Lui”. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro