De smarald, doar ochii ei

Am vazut-o din nou, ingrijorator de des in ultima vreme, prin oras. Parea a nu se sinchisi de vremea de afara, fiind pe jumatate despuiata, iar un fel de bandaj dintr-un material nedefinit, imbibat de ceea ce parea a fi sange amestecat cu transpiratie veche, incerca jalnic sa-si acopere teasta impanata cu cateva smocuri carunte ivite dintr-un soi de banchiza de matreata tasata de ploi. Una dintre maini ii era tinuta caraghios in sus de o fasa elastica tencuita cu un ghips galbui, pe care se distingeau cateva semnaturi lasate in batjocura. Batranica de care va vorbesc este copia palida a unei fecioare in trup de amazoana care colinda candva salile de judecata din tara asta, poate doar pentru a-si impune parfumul sanilor ei mici si rotunzi. Sau, poate, ne-a colindat doar visele, asternandu-ne peste gene greutatea de matase a parului ei pana la brau si iluzia ca poate exista Dreptate. Or, stim cu totii ca asa ceva nu exista. Justitia din Romania s-a scufundat spre un punct critic sub greutatea unui sistem prost articulat si al unor oameni care au macinat din interior, permanent. Daca ar fi sa scriu nuvele SF, as spune ca radacina raului porneste de la Ion Iliescu si camarila ce l-a inconjurat, niste bicisnici isteti care s-au prins repede de butoanele de comanda. Cu Justitia la brau, atarnata precum cheia de la palincie, regimurile de stanga (in special) de dupa ’90 au pompat (incapabili sau batrani) sau acoperit (securisti sau comunisti) in Sistem persoane mulse apoi de decizii, biete pixuri de semnat la comanda. Prin Justitie, practic, poti controla totul, e globul ascuns in jurul caruia se invart toate. Dosare „grabite”, dosare uitate, decizii scandalos de nedrepte („se moare cu dreptatea in mana”), protectia intereselor oamenilor de afaceri cu cate-un cadou bine plasat unui „var”, avocati care-si lustruiesc aura tocmai prin stiinta de a activa in Sistem si, mai nou, prin mandatele de arestare. Evident ca aceste litere sunt doar stropi de colb pe o realitate mult mai vasta, imposibil de cuprins. Iar daca o sa spuneti ca nu sunt date suficiente pentru acuzatii grave o sa va recunosc ca asa e. Insa, in fond, un taran din Bloaja nu are nevoie de inregistrari audio sau scrise ca sa creada ca Nastase e arogant si corupt, el pur si simplu simte acest lucru. Asa cum si eu simt, de pilda, ca vin vremuri interesante pentru Justitia din Maramures. Numiri la Tribunal si Judecatorie, unii se pensioneaza, altii intra in avocatura. Este un prilej care nu poate fi ratat, priviti inotatoarele rechinilor cum ies din apa cu spume. Cred ca exista probleme cu un anume Ticu, sau ca doar arcurile saltelelor ar putea sa dezvaluie uluitoarele ascensiuni pigmentate de „ahhh”-uri. Nu stiu cat are de invatat un tanar magistrat de la Mariana Iancu, sau cum as putea sa nu cred ca anumite decizii – delicate – se iau intr-un anumit cabinet din Tribunalul Maramures. Stiu insa ca acesti tineri, unii dintre ei incredibil de bine pregatiti, vor impinge dinozaurii din Sistem. Iata-l pe Daniel Morar si doar atat, mi-e prea drag, iar prietenia din Clujul studentesc ma face sa fiu subiectiv. N-am fost niciodata atent la destinatia batranicii de care va povesteam. Retin doar ca ar fi putut fi o femeie frumoasa, desi avea buzele subtiri si rele precum ale Marianei Iancu. Dar ochii, ah, ochii, erau de un smarald stralucitor. Poate mai avem o sansa. Dan PARCALAB dan@gazetademaramures.ro