De rasul enoriasilor

In Evul Mediu este cunoscut asa-zisul risus paschalis: in zilele de Pasti era permis sa se spuna de pe amvon glume si anecdote pentru a starni rasul mirenilor, considerat o renastere vesela dupa zilele de tristete din post. Diacul dintr-o biserica monument istoric de pe Fisculas nu uita de aceste vechi obiceiuri. In conformitate cu programul de guvernare 2004-2008, diacul pastreaza in semn de respect urma defunctei suvite a presedintelui tarii. Baiul e ca tocmai la praznicele cele mari se face curent in biserica si podoaba capilara a diacului se transforma intr-o lunga suvita ce porneste de la ceafa si ajunge pana la talpile sfintilor de pe pereti, de-i gadila si-i face sa zambeasca sub barbile lungi. Ba tocmai atunci se trezeste si-un copil nevinovat sa se opreasca din plans si sa strige: „Uite, mami cum ii zboara parul lui badea Ion, ca la nenea Traian la Londra”, de se opresc toate babele din rugaciuni si corul incepe cantarea cu o octava mai sus. Asta nu-i asa de mare bai, ca rasul e drag sfintilor: chiar si in somn, rasul il pune pe om sub ocrotirea fortelor binelui: “Copiii care rad in somn ii mangaie Maica Domnului” (A. Gorovei). Dar la inmormantari si cand se iese cu praporii de se sfinteste tarina, semnul prezidential ii pune in grea incercare pe oameni, abia mai stapanindu-si rasul sub ceata de lacrimi. Iara diacul nu renunta, chiar dupa taierea motului basescian, caci el stie vechi povesti pentru conservarea samburelui de haz: Un alchimist egiptean din secolul al III-lea al erei noastre nota: “Cand zeul a ras, sapte zile s-au nascut ca sa carmuiasca lumea […] cand a izbucnit a doua oara s-au ivit apele si, o data cu cel de-al saptelea hohot de ras, s-a nascut sufletul”. Rasul reprezinta expresia bucuriei, o metafora a vietii. Din cercetarile consacrate functiei rituale si magice a rasului in folclor si in mitologie reiese ca trecerea in lumea mortii a eroilor din basm sau a neofitilor in riturile de initiere e insotita de interdictia rasului. Intoarcerea lor la viata este legata de obligatia rasului. Rasul ritual este prezent in misterele eleusiene, unde rasul zeitei Demetra semnifica intoarcerea primaverii. La romani, rasul si veselia sunt componente ale tuturor riturilor de trecere. Ele sunt prezente atat la nastere, la botez sau la nunta, cat si in riturile noastre funerare. Jocurile de priveghi ce se tin in casa mortului sunt pline de verva, de gesturi si cuvinte cu substrat erotic si continut comic; functia lor este aceea de a exorciza moartea, de a delimita spatiul lumii de aici de lumea spiritelor de dincolo (mortii si duhurile de dincolo nu rad niciodata). Cum satul este pastrator al traditiei, tot asa si semnul prezidential ramane conservat in vechea biserica de pe Fisculas, ca o amintire a samburelui de haz si voie buna din fruntea tarii. Emanuel LUCA