De la Moara de Sare, la parcul IT

* Sighetul spune „Adio” parcului industrial in care si-a pus speranta Sighetu Marmatiei, cel mai nordic si izolat municipiu al tarii, a sperat ani de zile ca va iesi din impasul economic, prin infiintarea unui parc industrial. Visele s-au spulberat in aceste zile, din motivele de mai jos. De 50 de ani incoace, de cand Sighetul Marmatiei a ramas fara industria sarii, economia locala a mers taras-grapis. Exact cum Baia Mare s-a dezvoltat si mentinut datorita mineritului de neferoase, Sighetul s-a impus pe vechile harti datorita sarii. Cele trei mari saline din zona, Ocna Slatina, Costiui si Ocna Sugatag, au ramas in afara granitelor (primul caz), ori s-au inchis din nepriceperea administratorilor (ultimele doua situatii). Ca atare, Moara de Sare de la Sighet, dupa ce a functionat sute de ani ca una dintre cele mai mari din Imperiu, a fost definitiv inchisa prin 1950. Sighetul, exportator de sare, s-a trezit in zorii comunismului, fara industrie, si s-a reprofilat, in bransa industriei mobilei (demarata inca de prin 1850) si a celei usoare. Asa s-a facut ca, la Revolutie, urbea avea o economie socialista care nu se impunea prin nimic ca lider national, ci ajuta doar la supravietuirea zonei. Dupa 1989, vechile fabrici comuniste au dat faliment una cate una, locul lor fiind luat de mici intreprinzatori particulari, dintre care unii au ajuns ulterior importanti (Plimob SA, Orizont, Sitel, Sigstrat, Mecanica, Mara, Steilmann, si cam atat). In zorii mileniului III, nu mai merge nici cu sarea, nici cu industria usoara sau cea a mobilei (concurate tot mai acerb de piata estasiatica), ci cu totul altceva: tehnologiile IT, tehnica de varf, si alte asemenea domenii, care implica oameni putini si buni, investitii intinse pe suprafete mici si nepoluante etc. In aceste conditii, in Romania au aparut parcurile industriale. Conform legii, „parcul industrial reprezinta o zona delimitata in care se desfasoara activitati economice, cercetare stiintifica si/sau, de dezvoltare tehnologica. Terenul parcului are de regula suprafata de minim 10 hectare, are acces la drum national sau european, si e liber de orice sarcini. Titlul de parc industrial se acorda prin ordin al Ministerului Administratiei si Internelor”. Parcul industrial sighetean Prin anul 2002, administratia locala sigheteana, prinzand noua directie de dezvoltare, a gandit infiintarea unui asemenea parc, pe singurul loc proprietate a municipalitatii, care se preta scopului: un teren cu suprafata de circa opt hectare, situat in zona La Fucs, langa DN 18, la iesirea din Sighet inspre Baia Mare. In acest scop, administratia locala a rezolvat mai intai indiguirea mai temeinica a raului Iza, care curge prin spatele amplasamentului. Apoi, infiintarea parcului a fost „prinsa” in Strategia de Dezvoltare a Municipiului pe perioada 2005-2013”. Urmatorul pas a fost anuntarea intentiei, prin publicarea ofertei sighetene la Agentia Romana pentru Investitii Straine. Numai ca acolo, balonul s-a dezumflat. Datorita izolarii Sighetului, si a lipsei dotarilor (terenul oferit este lipsit de facilitati precum imprejmuiri, drum de acces si retele de utilitati), nimeni dintre investitorii straini nu s-a aratat interesat. Daca administratia sigheteana ar fi facut un efort substantial (citeste-credit bancar) pentru remedierea situatiei-respectiv imbunatatirea ofertei, poate altfel ar fi stat lucrurile azi. Apoi a venit lovitura. Terenul de La Fucs are in fata, la sosea, o parcela care a fost retrocedata vechiului proprietar, in urma cu mai multi ani. Pentru ca primaria nu s-a miscat repede, omul si-a vandut daunazi cele 1,5 hectare recuperate, unui investitor local, care va schimba curand „fata” amplasamentului. In aceste conditii, viitorul parcului industrial este mai mult decat incert. Ca atare, primaria a purtat zilele trecute negocieri cu un investitor strain, in vederea construirii unui cartier de locuinte pe singurul teren pretabil industriei, detinut inca de municipalitate. Declaratii la cald Eugenia Godja, primarul municipiului Sighetu Marmatiei: „Zilele trecute am purtat negocieri cu un investitor german, care doreste sa faca afaceri la Sighet. Printre altele, acesta ar vrea sa se implice in reabilitari de strazi, retele de apa si canal, restaurari de cladiri (Palatul Cultural si Curtea Veche-partea care apartine primariei). Apoi, se doreste si construirea de apartamente. Amplasamentul potrivit ar fi zona La Fucs, acolo unde primaria detine un teren. Strainii vor sa construiasca circa 600 de apartamente, in parteneriat public-privat. Asa, am rezolva majoritatea cererilor de locuinte. E adevarat, pe amplasamentul de acolo s-a dorit construirea unui parc industrial, dar nimeni nu s-a aratat interesat.” Viceprimarul Stefan Beres: „Din nefericire, afacerea cu parcul industrial se cam duce. Autoritatea locala nu a detinut in zona Fucs decat partea din spate, fara fasia de pe langa DN 18, care a fost retrocedata vechiului proprietar in urma cu mai multi ani. In acest moment, noi avem doar o bucata lata de vreo 60 de metri la sosea, prin care se poate intra teoretic in spate, la parcela pe care doream sa se faca parcul. In atari conditii, singura speranta a Sighetului ramane turismul, spre care trebuie sa ne canalizam toata energia”. Gicu Turda, sef al Biroului de strategii din cadrul primariei Sighet: „Am depus la Agentia Romana pentru Investitii Straine oferta noastra privind amplasamentul unui potential parc industrial. Este vorba despre vreo opt hectare, situate in zona La Fucs, teren care nu are drum de acces, apa, canal, curent electric sau gaz metan. Ca atare, desi am reinnoit oferta de vreo cateva ori, nu am primit nicio propunere concreta, a vreunui investitor.” Ovidiu Nemes, presedintele PNL Sighet: „Cred ca, in primul rand, autoritatile ar trebui sa se ocupe de bunastarea sighetenilor, si apoi de spatiile de locuit. Nu e bine ca administratia locala se implica in problema terenului pe care un investitor privat doreste sa construiasca locuinte. Domeniul imobiliar este o afacere profitabila, si cred ca orice investitor serios este capabil sa-si faca singur rost de pe piata libera de terenul necesar.” Teofil IVANCIUC teofil@gazetademaramures.ro