De la leagan, la mormant

Muzeul de Etnografie gazduieste o interesanta expozitie ce reuneste obiecte de lemn de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX. Mesterii populari nu s-au multumit sa confectioneze doar obiecte de gospodarie; prin adaugarea unui decor realizat in multiple tehnici, au reusit sa lase in urma lor adevarate opere de arta. Gazduita de Muzeul de Etnografie, in expozitia Lemnul in cultura populara din Transilvania - De la leagan la mormant pot fi vazute cateva piese din secolul al XVIII-lea: doua usi imparatesti, un chivot si un fragment dintr-o sculptura care-l reprezinta pe Iisus rastignit. Alaturi de acestea, expozitia reuneste instrumente muzicale, cauce, bate ciobanesti specifice comunitatilor romanesti si maghiare, un scaun pentru mezdrit sita, juguri, lazi de zestre, diferite piese de mobilier, toporaste de coasa, strecuratoare, scaune, un sicriu de fag, cruci, linguri, stalpi de pridvor, bragle, intindeci, fusarita, furci de tors, plosti, cani, mobilier maghiar si sasesc, unelte ale lemnarilor, jucarii si leagane. Toate acestea se constituie intr-o propunere pentru un eventual Muzeu al lemnului, dupa cum ne-a declarat muzeograful Janeta Ciocan. Traditii si legende Expozitia nu reprezinta doar o suma de obiecte din lemn, ci ofera si numeroase informatii legate de esentele lemnoase folosite, de modul in care era ales lemnul si de tehnicile folosite pentru obtinerea obiectului finit. Pana la inceputul secolului XX, Transilvania a dezvoltat o adevarata civilizatie a lemnului. Toate evenimentele majore din viata omului, ca si preocuparile cotidiene, erau legate de folosirea lemnului, materie prima existenta din abundenta (pana la inceputul secolului XX, Romania a fost acoperita in proportie de peste 70% de paduri). Tocmai de aceea, taierea arborilor sau a pomilor nu era considerata o actiune distrugatoare, ci un act prin care acestia primeau o noua identitate. Pentru ca arborele sa nu moara definitiv si sa devina lemn, erau invocate fiinte supranaturale. Potrivit credintelor populare, lemnele veneau singure la casa omului, dupa ce erau taiate in padure. Numai dupa ce Baba Dochia, indemnata de Uciga-l toaca, s-a urcat pe un lemn cerandu-i s-o duca si pe ea acasa, lemnele au refuzat sa se mai miste singure. Taiatul arborilor nu se facea la intamplare. Ei erau alesi in functie de destinatia pe care urmau sa o ia, de credintele legate de ei si de caracteristicile acestora. Gorunul era folosit pentru construirea caselor si a unor vase de lemn din doage. Din fag erau realizate cele mai multe obiecte de mobilier, “tronul” mortilor (sicriul) si “jugul de pedeapsa” in care erau pusi cei care nu mergeau la biserica. Lemnul de paltin era utilizat pentru confectionarea obiectelor de uz gospodaresc, a instrumentelor si a jugurilor. Se credea ca nu e bine sa arzi un jug din paltin. In cazul in care cineva ardea un astfel de jug, nu putea muri pana cand nu i se punea un jug sub cap. Din tei, considerat un lemn sfant, care apara de traznete, erau facute catapetesmele din biserici si pe el se pictau icoane. Taiatul arborilor se facea numai din noiembrie pana in februarie (cand seva se retragea in pamant) si pe luna plina. Expozitia realizata de Muzeul de Etnografie din Baia Mare in colaborare cu Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca are meritul de a marca toate aspectele legate de prelucrarea lemnului, oferind totodata o valoroasa colectie de obiecte din lemn, realizate in urma cu mai bine de un secol de comunitatile romanesti, maghiare, germane si ucrainene din Transilvania. Ioan BOTIS