De la „Ecstasy”, la agonie

In urma cu cativa ani, un cetatean polonez a incercat dezvoltarea unei retele de traficanti de droguri la Sighetu Marmatiei. Cu ajutorul unor ofiteri sub acoperire, aceasta initiativa a fost curmata din fasa. Polonezul a fost prins in flagrant si condamnat la 10 ani inchisoare. Cele mai grele pedepse primite de infractorii condamnati de instantele ma­ra­muresene sunt pentru infractiuni de omor, viol si talharie. Pentru acest numar, insa, va pro­punem cazul unui condamnat la o pedeapsa consistenta, dar pentru trafic de stupefiante. Speta priveste un cetatean polonez care a incercat deschiderea unei piete de profil in Maramures, cu produse aduse din Polonia. Conform propriilor sale declaratii, Krysztof Szczepan Her­dzik s-a ocupat cu diverse „afa­ceri” in afara teritoriului polonez inca din anii ‘90. In ultimii zece ani, el a stat in Franta, unde a intermediat vanzarea - cumpararea de masini second hand. Prin legatura pe care o avea din acea perioada cu un cetatean din Sighetu Marmatiei, Herdzik a incercat dezvoltarea unei retele de comercializare a drogu­rilor. Acestea erau usor de procurat, in pietele poloneze existand multi dealeri de diverse tipuri de stupefiante. Astfel, polonezul a prins ideea si, nestiind ca amicul sau ii intinde o cursa, Herdzik a acceptat sa se intalneasca cu viitorii sai colaboratori, in fapt, politisti sub acoperire. C. D., mai vechea cunostinta a po­lo­nezului, a procedat in acest fel pentru a scapa de pedeapsa, el aflandu-se in vizorul organelor de urmarire penala pentru fapte similare. Pentru inceput, polonezul s-a intalnit cu „Nicu”, unul dintre ofi­terii sub acoperire, caruia i-a inma­nat zece comprimate de MDMA (cunoscute sub denumirea de „Ecstasy”), in schimbul carora el a primit 1,5 milioane lei vechi (fiecare bucata fiind evaluata la pre­tul de 4 euro). In cursul acelei discutii, Herdzik si-a exprimat dis­ponibilitatea de a aduce din Polonia diferite tipuri de droguri, indiferent de cantitate: marijuana, hasis, heroina, cocaina, MDMA etc. La urma­toarea intalnire a celor doi, acesta i-a adus lui Nicu 1.500 pastile de Ecs­tasy, la un restaurant din Sighetu Marmatiei. De data aceasta, intreaga tranzactie a fost inregistrata audio-video, iar Herdzik, prins in flagrant, in timp ce-i inmana politistului sub acoperire trei pungi de nylon ce contineau respectivele pastile. Acestea erau de culoare alba si aveau inscriptionate pe ele logo-ul Cherry. Dupa retinerea sa, Herdzik si-a recunoscut vinovatia, afirmand ca a procurat drogurile dintr-o piata din Varsovia, de la niste furnizori necunoscuti. In martie 2005, el a introdus in tara cele 1.500 pas­tile cu ajutorul unui sofer de TIR roman, care a acceptat rugamintea sa de a-i transporta in Romania un pachet, fara ca acesta sa stie ce continea. Totul a decurs ca la carte, TIR-ul parcurgand drumul pana in Romania fara nicio problema, in timp ce era urmat indeaproape de masina condusa de Herdzik. De asemenea, nu au fost probleme nici la intrarea in tara, pe la vama Petea din Satu Mare. Aceasta a fost doar una dintre variantele luate in calcul de procurori. Cu ocazia unor discutii purtate de polonez cu ofiterul sub acoperire „Nicu”, Herdzik ar fi venit cu drogurile pe la vama Bors din Bihor, pe un traseu care includea Cehia si Ungaria. Cum a fost exact, nu mai conteaza, cert este ca Herdzik a adus cele 1.500 de pastile promise, ceea ce a fost suficient pentru arestarea sa. Desi a adoptat o atitudine din care a reiesit dorinta sa de a colabora cu auto­ritatile, fiind constient ca pedeapsa minima pentru faptele sale este de 15 ani inchisoare, din declaratiile sale nu s-au putut face alte conexiuni pentru identificarea celor de la care el a procurat pastilele si nici a altor colaboratori de-ai sai. In iunie 2005, judecatorii Tribunalului Ma­ra­mures l-au gasit pe Herdzik vinovat de trafic de droguri de mare risc si l-au condamnat la 10 ani inchi­soare. In etapa urmatoare, Curtea de Apel Cluj i-a admis polonezului recursul declarat im­potriva sen­tintei Tribu­nalului, con­siderand ca politistul sub acoperire ar fi fost cel care a insistat ca Herdzik sa ii aduca pastilele cerute, in repetate randuri. Astfel, pedeapsa i-a fost redusa la jumatate. Totusi, instanta suprema, Inalta Curte de Casatie si Justitie, a mentinut hotararea Tribu­nalului, iar Herdzik isi executa in prezent cei 10 ani de puscarie. Halucinogene fara vasta Cele mai vechi izvoare istorice care fac referire la consumul de droguri sunt niste tablite de lut, datand de acum cateva mii de ani si apartin vechilor sumerieni, din Mesopotamia. Cunostintele despre proprietatile terapeutice ale macului s-au raspandit, apoi, in Persia si Egipt, prin intermediul babilonienilor. De asemenea, grecii si arabii au utilizat si ei opiul in scopuri terapeutice. Theofrastus (sec. IV, i. Hr.) face referire la o otrava preparata din cucuta si suc de mac, ce ucide usor si fara dureri. Ca preparat medicinal, opiul a fost mentionat de Scribonius Largus in anul 46 i.Hr., iar medicul grec Pedanios Dioscuride ( sec.I d.Hr.) a acordat, in numeroasele sale lucrari, un interes deosebit decoctului obtinut din frunzele si capsulele de mac, mentionand efectul benefic al opiului utilizat si ca mijloc de provocare a euforiei. Herodot, parintele istoriei, descria obiceiul triburilor scite de la Marea Caspica ce obisnuiau sa puna seminte umezite de canepa pe pietrele fierbinti si sa aspire apoi vaporii ametitori rezultati. Hasisul reprezenta pentru vechii indieni un aducator de fericire si un medicament, servind totodata la sustinerea unor ceremonii religioase cand consumarea lui era intovarasita de cantece si rugaciuni. De altfel, hasisul era servit la nunti – se oferea rudelor si prietenilor care plecau in calatorie, iar la triburile mahomedane din nordul Indiei, canepa era considerata o planta sfanta. Vechii azteci consumau mescalina, principiul activ din cactusul numit stintific Lophophora Williamsii, venerandu-l ca panaceu, multe secole inaintea sosirii europenilor (in secolul al XV-lea). In secolul al XVII-lea, calugarul Nicolaus de Leon, ocupat cu crestinarea indienilor, blestema aceasta planta a diavolului, pentru ca nu-i putea impiedica pe azteci sa o consume, ei crezind ca prin halucinatiile pe care le aveau intrau in legatura directa cu zeii lor. Ciprian DRAGOS ciprian@gazetademaramures.ro