De ce vrea Osetia de Sud independenta?

Osetinii de sud spun ca isi merita independenta, in timp ce georgienii sustin ca Osetia de Sud este parte a tarii lor. Ambele parti au un argument convingator, gratie complicatei istorii din Caucaz. Indiferent cine a inceput lupta, istoria sovietica este partial responsabila de intrarea tancurilor in Osetia de Sud luna aceasta. Pentru a intelege ce s-a intamplat, trebuie inteleasa istoria sovietica, considera Ronald Grigor Suny, profesor de istorie si stiinte politice la Universitatea din Michigan. Esential, in opinia lui, este ca structura din perioada respectiva a consolidat si institutionalizat diferentele etnice, relateaza Associated Press, citata de Agerpres. Desi predominant ruseasca, Uniunea Sovietica a gazduit circa o suta de grupuri etnice. Liderii sovietici Vladimir Lenin si Josef Stalin au petrecut ani de zile pentru a gasi solutii pentru tinerea lor sub control. Grupurile mai mari, precum rusii, ucrainenii, georgienii si armenii, au avut propria lor „uniune” de republici, 15 in total, care au constituit federatia sovietica. Grupurile mai mici, precum cecenii, osetinii, tatarii si baskirii, au avut teritorii speciale in cadrul respectivelor republici, cunoscute ca regiuni sau districte „autonome”, care s-au bucurat de privilegii si statuturi speciale. Osetia de Sud este un astfel de district, in cadrul Georgiei. La fel Cecenia, in cadrul Rusiei. Suny a comparat structura guvernamentala sovietica cu o matriosca: districtele autonome sunt matriostile din interiorul uniunii celor 15 republici, adica din interiorul URSS. In prezent, este o situatie in care conflictul are loc chiar in structura creata de Uniunea Sovietica. „Exista pretentii osetine, pretentii regionale georgiene si apoi pretentii la nivel larg sovietic”. Uniunea Sovietica a incercat sa atraga aceste minoritati in cultura sovietica mai larga, dar in acelasi timp a incurajat constiinta etnica. La inceputul perioadei sovietice, Kremlinul a creat regiuni autonome, a ales lideri etnici locali pentru posturile din Partidul Comunist si a promovat limbile indigene, creand chiar alfabete pentru cele care nu aveau. Ideea a fost de a promova minoritatile intr-un mod care sa le ofere o miza in constructia sovietica, cu alte cuvinte sa-i convinga sa nu se revolte. Sistemul a functionat sub controlul strict al Kremlinului. Dar apoi, imperiul sovietic a inceput sa se dezmembreze la sfarsitul anilor 1980. Georgienii au lansat o miscare nationalista. Dar, spre surprinderea multora din ei, si Osetia de Sud si Abhazia - avand o anumita experienta de autoconducere ca regiuni autonome - au lansat propriile miscari nationaliste. Liderul nationalist georgian Zviad Gamsakhurdia a trimis trupe pentru a reprima revolta si a izbucnit razboiul. Rusii au devenit ceea ce Suny a numit „separatori constransi” intre cele doua parti. Cand Uniunea Sovietica s-a dizolvat, abhazii si osetinii au vrut sa se desprinda de Georgia. Mai pe scurt, razboaiele din 1990 pana in 1992 au dus la un punct mort - o independenta de facto, dar nerecunoscuta. Cele doua regiuni au fost de atunci de facto independente. In lumina acestei istorii, atat georgienii cat si sud-osetinii au pretentii legitime asupra teritoriului disputat. Dar pretentiile formulate au justificari diferite. Georgia pretinde in mod legitim teritoriul respectiv in baza integritatii teritoriale a tarii, Osetia de Sud aflandu-se in interiorul granitelor sale si, conform legislatiei internationale, granitele nu pot fi schimbate decat daca ambele parti sunt de acord cu acest lucru. Kosovo a fost o exceptie - tine sa precizeze profesorul. Si pretentia Osetiei de Sud este justificata, dar pe baza auto-determinarii nationale: ideea ca orice nationalitate care se considera o natiune trebuie sa aiba dreptul la propria conducere. Dar in ciuda faptului ca pretentiile celor doua parti au o justificare, izbucnirea unui razboi amplu luna aceasta a fost cu greu evitata, iar situatia este pe cale sa se inrautateasca. Associated Press