De ce sa fie bine, cand poate fi rau?

* Institutia Prefectului s-a facut de rusine si la ultima sedinta de Colegiu Prefectural din 2009. Chiar daca luna trecuta i-am laudat ca au inceput “sa se dea pe brazda”, se pare ca scanteia de interes pentru problemele judetului a fost una accidentala, ca acum s-a revenit la vechile naravuri. V-am mai spus ca intalnirile de Colegiu Prefectural sunt extrem de interesante din perspectiva faptului ca cei care ne conduc nu rateaza parca nicio ocazie sa demonstreze cat sunt de stangaci, incompetenti si ridicoli. In rest, nu se intampla mare lucru, desi la nivel teoretic acesta-i “parlamentul judetului”, ca aici se aduna toti sefii institutiilor, cica sa dezbata problemele Maramuresului. In realitate, la aceste sedinte se citesc rapoarte de activitate, majoritatea se plictiseste, iar noi ne distram copios ca unii se fac de rusine chiar daca nu-i intreaba nimeni nimic. Luna trecuta am avut parte de o surpriza, in sensul ca subprefectul Dorin Buda si-a asumat parca o serie de critici si a reusit sa modereze o sedinta cat se poate de interesanta din perspectiva intentiei de a se identifica din problemele Maramuresului si gasirea de solutii. Chiar l-am laudat pe subprefect si implicit institutia pe care o reprezinta. Dar din ce am vazut la sedinta din decembrie, putem trage concluzia ca Institutia Prefectului se incapataneaza sa faca lucrurile “in dorul lelii”. Mai exact, la ultima sedinta s-au cocotat la prezidiu prefectul Sandu Pocol si subprefectul Constantin Bolos. Prezenta lor in postura de moderatori de sedinta nu poate fi catalogata nici macar din perspectiva exercitiului de imagine, ca au jucat parca rolul de “ficusi”. Nici n-au incurcat, nici n-au descurcat lucrurile. Ba mai mult, Bolos a reusit performanta sa nu scoata niciun cuvant. Ne-am tot gandit daca Prefectura nu stie, nu poate sau nu vrea ca in sedintele de Colegiu Prefectural sa profite de prezenta directorilor si primarilor pentru a rezolva problemele judetului. Am ajuns la concluzia ca de fapt nu se vrea, iar dovada este ca luna trecuta s-a putut organiza o sedinta cat de cat interesanta, punctandu-se si luandu-se atitudine asupra catorva aspecte de interes judetean. Dar Pocol si Bolos au considerat probabil ca-i mult mai usor sa lase un director la microfon sa-si citeasca raportul de activitate, in loc sa initieze o dezbatere. Nici macar invitatia de a lua cuvantul “la microfon” n-a fost luata in serios, ca directorul ce venise cu raportul de activitate s-a laudat “pot sa vorbesc si fara microfon ca am timbru vocal”. Dar degeaba s-a umflat in pene ca are “timbru vocal”, ca lectura-i tot lectura, iar informatia pe care o gasesti pe site-ul institutiilor tot plictisitoare ramane cand incerci sa o redai in fata unor persoane nefamiliarizate cu termenii de specialitate dintr-un anumit domeniu. Si uite-asa, s-a apucat directorul de la Inspectoratul Social Regional Nord-Vest sa turuie vreo 20 de minute despre “entitati inspectate”, sa faca repetitii sacaitoare, sa vorbeasca despre nu stiu ce normative, ca la un moment dat nimeni nu se mai uita spre prezidiu. Asa ca s-a ajuns la o situatie cat se poate de caraghioasa. Directorul s-a intors spre prefect si-i cauta privire sa-i explice lui “poezia” ce-o avea de turuit. Iar Pocol, din bun simt, se uita de parca si intelegea. In cateva minute, cei din sala s-au prins ca raportul de activitate devenise mai degraba monolog in fata unui singur om, iar unul dintre primarii prezenti a tinut sa ne atraga atentia ca “acum putem face orice, ca oricum nu se uita la noi”. De fapt, desi directorul se uita tinta la prefect, iar acesta dadea din cap ca si cum prinsese firul ideii, la final am realizat ca Pocol era de fapt cu gandul altundeva. Poi cum altfel putem cataloga faptul ca dupa ce-l asculti minute in sir pe un om, singura intrebare pe care i-o poti pune este “cum ati colaborat cu alte institutii?”. Firesc era sa intrebe ceva din subiectele pe care tocmai le auzise si pe care le aprobase minut cu minut. Dar, a ales o intrebare care n-avea cum sa aiba un raspuns surpriza. Iar ca sedinta sa fie penibila pana la final, s-a mai ridicat cate unul din sala sa felicite reprezentantul institutiei care tocmai venise la raport, de parca directorul nu se laudase destul. Ca doar e mai usor sa spui “vai ce bine colaboram, vai cat iti multumesc” decat sa atragi atentia si altora care s-ar putea implica in problemele ce nu si-au gasit rezolvare in urma “colaborarii”. Insa un asemenea scenariu ramane de fictiune, pentru ca din ceea ce se vorbeste in sedintele de Colegiu Prefectural Maramuresul n-are probleme ci doar institutii cu randament maxim si eficienta de neegalat (conform rapoartelor autoelogiative). Ba mai mult, judetul nostru are in frunte personaje care nici macar nu simuleaza ca ar fi preocupate “sa tulbure apele din care s-ar putea filtra noroiul”. Dupa felul in care s-a grabit prefectul sa incheie sedinta, ne putem imagina ca singurul moment al intalnirii pe care-l pregatise era urarea de “sarbatori fericite”. Pocol a avut un discurs de nota 10, fara balbe si poticneli, din care bineinteles ca n-a ratat sa multumeasca celor prezenti pentru buna colaborare si sa le ureze un an mai bun. Noua nu ne ramane decat sa speram ca in 2010 Institutia Prefectului nu va mai organiza asemenea sedinte penibile. Manati mai, hai, hai! Mircea CRISAN mircea@gazetademaramures.ro