De ce, Doamne?

Petre Țuțea susținea oricând venea vorba de vreun popor că poporul român este „marșul triumfal al lui Dumnezeu pe pământ”. Iar Înalt Preasfinţitul Arhiepiscop Justinian al Maramureșului îl aproba zicând că „așa-i!”, numai că „primul pas pe care l-a făcut acest popor pe lume a fost aici, în Nordul Ardealului, în Maramureș, de unde și scâncește mereu”.
Or, profitând și noi de această scânceală și auzindu-l oftând ne-am mirat că-l întreabă chiar și pe Iisus, pe Dumnezeu adică, în plin post al Paștelui: De ce, Doamne, s-a stricat lumea atât de tare? De ce oare? Că ți-am mai scris și anul trecut, rugându-Te atâtea și atâtea. Și nu ne-ai răspuns. Taci, deși am simțit că totuși nu ne-ai uitat, și atunci, de ce, Doamne?... Nebănuite-Ți mai sunt căile! Dar noi tot Te așteptăm! Te așteptăm însă, nu ca să mai învii, pentru că ai înviat odată pentru totdeauna, ci pentru ca să ne învii pe noi. Degrabă să ne învii, că pierim! Nu mai putem fără Tine într-o lume care se strică tot mai mult pe măsură ce ne apropiem de un Paradis ce mereu ne fuge din față. Ne îndreptăm de fapt spre Nicăieri, venind de Niciunde pe un drum fără busolă bine încadrat în „drepturile omului” fără Dumnezeu. O lume plină de substituiri gnostice dintre care prima ești Tu. Stăpânii ei, mutanți evoluați, Te-au înlocuit în spațiul lor utopic cu propriul lor sine abject. Și în marea lor sete devorantă de fagocitar mondia­lism bulversând totul în cale, zguduie pământul răsturnând absolutul în acategorial. O lume plină de isme, de murdărie și de lacrimi, sângerândă în preface­rile-i evolutive purificatoare. Războaielor urmându-le pesta, ciuma, boli și molime nestă­vilite: sida, cancerul și ciuma chinezească. Bacteriilor li se substituie virușii și microbilor manipulările genetice. Iar ceea ce se petrece în biologie, cazu­rile de substituire a genurilor, determină modificări în juridic. Identitățile devin problematice, familiile și națiunile se dizolvă într-un mondialism pe care manipulatorii lui nu mai știu cum să-l mascheze. Războaiele se fac cu mercenari și răscoalele cu bani și teroriști, ca să nu se spună că se tulbură pacea. Numai că Tu, ca Dumnezeu Atotștiutor, le știi și le vezi pe toate acestea înfășurate și camuflate în vorbe din ce în ce mai meșteșugite și mai neînțelese de robii tăi, uluiți și deznădăjduiți. Și totuși, Tu stai și nu intervii! Ce să înțeleagă cei simpli și umili, cobai ai unui laborator malefic, ce-i ADN-ul, ce-s vi­rusurile, mutațiile genetice,
cromozomii, genomul și expe­riențele ce se fac pe toate acestea pe spinarea lor, a noastră, de fapt, a tuturor? Și nu spre fericire ci spre sfidarea Ta și a întregii firi.
Științificii și tagma tuturor Iluminaților susțin că întreaga cercetare se face spre lărgirea cunoașterii. A cărei cunoaștere, însă? Când lărgirea ei ne pune paradoxal în fața faptului că, amplificată, ea, cunoașterea, duce nu la dezvăluirea misterelor ci la o și mai mare amplificare a lor? La evidența de mult uitată că: „știința fără conștiință (conștiință suprave­ghetoare și ordonatoare) duce la ruina sufletului”. A sufletului pe care Tu l-ai pus în om. Și atunci cum, Doamne, mai îngădui să fii și Tu substituit în Lume cu propria-ți misterioasă creatură umflată de gnoza contemporană?
În baza cărui fapt, oare, s-a ajuns ca în lumea de acum să se instituie în locul religiei Tale noua religie a lui mamona cu Vanca templu, cu aurul simbol al puterii și sacerdoți politicienii oligarhi.
Dar, iar mă întorc și zic: de ce atâtea întrebări, Doamne, când totul, de fapt, în lumea noastră s-a petrecut și se petrece sub ochii Tăi și cu voința și îngă­duința Ta (vorba și versurile unui mare poet: „Tu cugeți / Se naște / îngădui / Durează /
Și-ntreaga făptură / prin Tine viază”), este tocmai pentru că Tu ne gândești ca să fim și să și durăm cu toate drepturile noastre omenești (făcând ceea ce facem și trăind cum trăim). Iartă-ne cutezanța și nedumeri­rile întrebărilor și nu ne lăsa să pățim ce a pățit poporul ales după ce a ridicat vițelul de aur în deșert, așteptându-l pe Moise să vină la el cu Tablele Legii date de Dumnezeu. Iartă-ne
și-n anul acesta, de Paște. Și nu în baza Drepturilor Omului ci în baza Datoriilor lui... față de Tine.