De ce armata rusă este incapabilă și bezmetică. Corupția ucide. Chiar și pe tanchistul rus

Conform unui plan multianual de înzestrare,  Fede­rația Rusă a prevăzut un buget de 700 miliarde de dolari, în perioada 2013-2020, pentru modernizarea armatei.
Datorită acestei sume, ce urma să crească de la an la an, precum și a secretomaniei specifice unei dictaturi, în anul 2016, un sfert din bugetul Rusiei urma deja să aibă un caracter  clasificat, arată calculele Institutului Rus de Politici Economice Gaidar.
Dar, întrucât capitolul bugetar avea un caracter secret, chiar și la acea vreme existau deja temeri că banii nu vor fi cheltuiți în totalitate în conformitate cu destinația lor.
În acest  context, încă din 2008, Alexandr Kanshin, citat de B.B.C. în calitate de  președinte al comisiei militare de control intern, înființată chiar de către Vladimir Putin, atrăgea atenția asupra faptului că o treime din bugetul acordat de guvern armatei se pierde din cauza corupției. Potrivit spuselor sale, numai în anul 2007, 16 generali și 180 de colonei au fost anchetați pentru corupție. Același înalt oficial anunțase public faptul că alți 600 de ofițeri superiori fuseseră condamnați în anul precedent.
Alexandr Kanshin susţinea că în sistemul militar, de la primirea unei locuințe, alocarea de contracte pentru dotări, până la obținerea unui loc pentru copii într-o grădiniță finanțată din bugetul armatei, totul se procura pe bază de mită.
Potrivit lui Steven Eke, analist BBC, dacă cifrele anunțate de dom­nul Kanshin sunt corecte, sumele deturnate s-ar ridica la  aproape 13 miliarde de dolari anual.
Inclusiv procurorul-şef al Parchetului Militar din Moscova la acea vreme, Yuri Kalininchenko, a declarat  într-un interviu că „în momentul de faţă corupția are rădăcini adânci în eșaloanele superioare ale armatei, mai ales în departamentul care se ocupă de dotări, precum şi în serviciile de aprovizionare cu mâncare şi servicii medicaleˮ.
În perioada ce a urmat, pe întreg parcursul programului de înzestrare multianuală a armatei  ruse, scandalurile de corupție s-au ținut lanț.

În noiembrie 2012, președintele rus Vladimir Putin l-a destituit personal pe ministrul apărării Anatoli Serdiukov, în urma mai multor anchete pentru fraudă, în legătură cu societăți comerciale afiliate Ministerului Apărării, în cadrul unor vânzări de bunuri publice la prețuri subevaluate.
Tot lui Serdiukov i s-a imputat cheltuirea nejustificată a aproximativ 56 de milioane ruble (1.3 milioane euro) pentru amenajarea unei baze sportive a Ministerului Apărării.
Un an mai târziu, General Colonel Vladimir Cirkin,  comandant al for­țelor terestre ruse, a fost destituit din funcție pentru fapte din perioada decembrie 2010-aprilie 2012, pe când Cirkin ocupa postul de comandant al Regiunii Militare Centrale, din care fac parte regiunile Volga, Ural şi o parte din vestul Siberiei.
Anchetatorii îl suspectau pe Cirkin că a autorizat mai multe „tranzacții dubioaseˮ în vederea vânzării unor bunuri imobile aparținând Ministerului Apărării la prețuri mult inferioare prețului pieței, primind în schimb sume de bani necuvenite, dar și favorizarea unor subordonați în vederea obținerii unor locuințe de serviciu, bineînțeles tot în schimbul unor sume de bani.
Procurorul militar rus Serghei Fridinski denunțase, în cotidianul Pravda, dimensiunile astronomice ale corupției din armata Rusiei, fenomen care a luat amploare în anul 2011. Potrivit afirmațiilor sale, valoarea prejudiciului cauzat de actele de corupție se situa în jurul valorii de 75 de milioane de euro anual în creștere constantă. Corupția în domeniul militar  a fost mereu  dintre cele mai grave probleme care  a afectat dezvoltarea capacităților de luptă.

Rusia a avut ambiții mari în a-și cere propria logistică în diverse forme, una dintre direcțiile în care a acționat fiind încercarea de a crea propriul sistem de comunicații astfel încât să nu depindă de rețelele de comunicații occidentale, în acest context fiind lansat  programul GLONASS.
Însă în anul 2013, odată cu punerea parțială în funcțiune a sistemului GLONASS – echivalentul rusesc al GPS-ului dar cu destinație militară -  s-a constatat că din programul de dezvoltare a  comunicațiilor spa­țiale ar lipsi nejustificat circa 200 de milioane de dolari.
Cu un buget total de 4.7 miliarde dolari, întins în perioada 2010-2020, incluzând aici  mentenanța, sistemul și modernizările, proiectul a înaintat lent și din cauza ratării lansării a cel puțin trei sateliți și prăbușirii lor în ocean.
Pierderea celor trei sateliți, dintr-un total de 18 necesari pentru acoperirea teritoriului Federației Ruse și 26 pentru întreg globul, s-a datorat  unor componente defecte și  a generat o pagubă de aproximativ 160 de milioane de dolari per lansare. Oficial, a fost invocată funcționarea necorespunzătoare a unor senzori, justificare menținută constant chiar și în condițiile în care acest lucru se întâmplase  de trei ori la rând. O scuză destul de stranie pentru o țară cu 70 de ani de experiență cosmică.
Mai degrabă pare a fi credibilă șefa Curții de Conturi din Rusia, care a anunțat public, în  anul 2015,  declarându-se șocată de faptul că numai în anul 2014 au dispărut 1,8 miliarde de dolari din conturile agenției spațiale Roscosmos, banii fiind cheltuiți în principal pe achiziții suspecte.  

În 2017, aceeași Curte de Conturi a Federației Ruse a spus că încălcările legislației financiare de către angajații Roscosmos din anul 2017 au însumat 760 de miliarde de ruble (în jur de 11,7 miliarde de dolari), reprezentând aproape 40 la sută din totalitatea neregulilor financiare ale întregii economii ruse din acel an.
Alexander Bastrikin, şeful Comitetului rus de Investigații, a confirmat lipsurile uriașe din gestiunea agenției, iar pe parcursul cercetărilor, Iuri Iașkin, directorul Institutului de Cercetare în Domeniul Echipamentelor Spaţiale, a părăsit Rusia, fugind într-o ţară europeană, de unde şi-a anunțat demisia, potrivit publicației Kommersant.
Având în vedere identificarea cauzei,  respectiv  piesele  defecte, exis­tă suspiciunea că aprovizionarea s-a făcut în mod necorespunzător, cu produse de proastă calitate, cauza putând consta în  diverse acte de co­rupție ale angajaților din zona uni­tăților de aprovizionare a armatei.
Până la urmă, să pui pe satelit „piese aftermaket” pare a fi ori prostie ori corupție sau mai degrabă ambele.
Nu avem date cu privire la eficiența sistemului GLONASS, dar recent, după examinarea de către militarii ucraineni a aeronavelor de luptă rusești doborâte în Ucraina, s-a constatat că acestea foloseau tot GPS-ul comercial cunoscut de către lumea întreagă.
                                                                            *
În anul 2018, Valery Petrov, procurorul-șef al parchetelor militare ruse, exprimându-se în cadrul reuniunii anuale a consiliului procurorilor militari (un fel de bilanț), spunea că „infracțiunile legate de co­­rupție nu sunt deloc în scădere, iar prejudiciile au crescut de patru ori față de 2017, pentru a depăși șapte miliarde de ruble”. Același procuror-șef a arătat că peste 2800 de responsabili militari ruși au fost aduși în fața justiției pentru co­rupție în 2018.
Dacă luăm ca bază de calcul cei 766.000 militari care reprezintă personalul  activ al armatei ruse,  rezultă că, la fiecare 274 de militari ruși, un ofițer este corupt. Adică 2-3 ofițeri la nivelul fiecărui batalion. Vorbim doar de actele de corupție descoperite.
Într-un asemenea context, corupția s-a răspândit și asupra industriei militare rusești, respectiv a calității armelor produse, care, deși proiectate foarte bine, au rateuri din cauza componentelor de slabă calitate, livrate de către firme private, dar care au relații la nivele înalte de decizie ale armatei ruse.
Însuși șeful Statului Major al Trupelor de Uscat se plângea de calitatea precară a tancurilor model T-90,  care „nu prea fac ce scrie în pliant”, dând mult de furcă industriei militare ruse.
O lume întreagă a văzut de altfel și „minunea tehnicii ruse”, Tancul  T 14, care s-a defectat în anul 2015, chiar la parada de 9 Mai  sub zidurile Kremlinului.
În aprilie 2018, alți 11 generali au fost concediați, invocându-se ace­leași acuze de corupție, scrie Newsweek. Nimeni de la vârf nu este curat, însă există o zonă a „co­rupției neaprobate” spune Yuval Weber, expert al DMGS-Kennan Institute.
Inclusiv Andrei Kozyrev, fostul ministrul rus de externe din perioada 1990 - 1996, o spune mai drastic. „Rusia încearcă de 20 de ani să-și modernizeze armata. Cu toate acestea, mari părți din buget au fost furateˮ, a scris fostul politician pe contul său de Twitter, conform mdr.de, radiodifuziunea Germaniei Centrale.
Rusia, deși a investit sume imense în armata sa și în tehnica militară, „fondurile destinate Apărării au fost furateˮ a spus și general-colonelul Vasily Burba, fostul șef al Direcției Principale de Informații a Ministerului Apărării al Ucrainei.
În aceeași notă, Revista Forbes arăta, în anul 2015, că „armata rusă este «o coajă goală a fostei puteri sovietice». Astăzi este slăbită de o «combinație mortală» de luare de mită, lipsă de reformă, incom­pe­tență și lăcomie”. Fără a rezolva problema corupției și a incompe­tenței armatei, armata rusă nu poate dobândi capacitate de luptă și să devină un rival egal cu NATO.
În anii ce au urmat, s-a instituit un control din ce în ce mai strict asupra situației din armata rusă, preocupările pentru prezentarea acesteia în mod triumfalist începând să domine strategiile de imagine.
Corupția din armată a fost ascunsă în general destul de bine, însă ea a ieșit la iveală odată cu războiul din Ucraina.
*
În plină desfășurare a operațiunilor,  un comandant rus și-ar fi pus capăt zilelor, după ce a descoperit că toate tancurile unității sale, cu ex­cepția unuia, erau demontate de părțile lor  esențiale, făcându-le imposibilă utilizarea, anunță armata ucraineană. În cadrul Diviziei 4 blindate ruse, unul din zece tancuri era în stare de funcționare.
Pe parcursul conflictului, armata ucraineană a descoperit că pro­tecția tancurilor rusești T-72 și T-80 a fost realizată din cofraje de carton, din cele folosite pentru păstrarea ouălor. Blindajul reactiv, căci despre el este vorba, este alcătuit din niște casete metalice (sunt foarte vizibile pe toate tancurile la exterior), și care ar trebui să fie pline cu exploziv. În teorie, lovite de proiectile sau grenade antitanc, casetele explodează controlat, iar suflul care merge spre exteriorul tancului  neutralizează lovitura antitanc.
Asta doar în teorie, pentru că în practică industria rusă umpluse casetele respective cu cofraje de ouă. Este foarte probabil că explozibilul a fost plătit, dar nu s-a mai livrat niciodată.  Așa se fac afacerile „profitabile” în est.
De altfel,  pe parcursul ostilităților,  N.A.B.U. (agenția ucraineană anti­corupție),  prin vocea lui Oleksandr Novikov, a transmis o „scrisoare de mulțumire” plină de ironii, adresată Ministerului Apărării Rus, în cuprinsul căreia își exprima satisfacția pentru nivelul ridicat de corupție din fabricile ruse care au trimis la luptă tancuri blindate cu cofraje de ouă.
Nici măcar comunicațiile dintre subu­nitățile armatei ruse nu au funcționat, militarii ruși  utilizând telefoanele mobile personale și liniile comerciale, ele fiind ușor de interceptat pentru armata ucraineană.
Sistemul ERA de comunicații criptate, introdus cu multă pompă în urmă cu câțiva ani în armata rusă și care a fost și supercostisitor, nu a funcționat niciun moment.
Mai mult decât atât, din totalul blindatelor pregătite pentru invazia în Ucraina, doar o treime fuseseră dotate cu acest sistem.
Nu se cunosc încă motivele pentru care sistemul nu a fost instalat integral pe mașinile de luptă, însă, judecând după ce s-a întâmplat cu fondurile alocate Roscosmos, nu poate fi exclusă nici în acest caz o fraudă cu sumele destinate echipamentelor de comunicații.
*
Analiștii militari spun că blindatele ruse au rămas în pană de combustibil, întrucât se așteptau la un război de două zile și nu au prevăzut provizii.
Poate că nu sunt motive să îi contrazicem, dar putem lua în calcul o versiune mai completă a acestor evenimente. Chiar dacă rușii se pregăteau de o paradă de pe joi pe sâmbătă, niciun tanc nu poate să parcurgă mai mult de 400-500 km fără realimentare, iar Ucraina este de două ori mai mare decât România. Cu excepția blindatelor care veneau din Belarus, adică de la o aruncătură de băț,  toate celelalte ar fi trebuit să aibă autocisterna venind în spatele lor.
Măcar pentru dus, dar nici pe aceea n-au avut-o. Probabil că motivul o fi fost și proasta planificare a invaziei,  dar în același timp, nu poți să nu te gândești că, dacă e să faci rost de zeci  de mii de litri de motorină destinate pieței negre, cel mai bun moment poate fi exact înainte de o „victorie anunțată”, când nimeni nu te vede, nimănui nu-i va păsa și toată lumea va sărbători  „alipirea Ucrainei la patria mamă”.
Putem bănui că motorina vândută de soldații ruși în Belarus în zilele dinaintea invaziei este doar ce a rămas din cea nevândută de către comandanți. Și, în felul acesta, nu le-a mai rămas nici pentru cei aproximativ 100 de km până la Kiev.
Nu ar fi surprinzător să se constate acest lucru, întrucât furtul de combustibil de către militari și angajații depozitelor armatei este frecvent în Rusia. De exemplu, F.S.B. a dezvăluit faptul că, între anii 2013 și 2015, doi angajați de la un depozit de combustibil al armatei au furat motorină în valoare de aproximativ 400.000 de euro din cisterne de cale ferată și au vândut-o la benzinăriile din regiunea Volgograd.
Un caz similar a fost  documentat în regiunea Tver din Rusia, la nord de Moscova, în urmă cu câțiva ani. Acolo, șeful unui depozit de combustibil pentru avioane a scos din cisterne  kerosenul, în valoare de peste jumătate de milion de euro și, ulterior, l-a vândut.
*
Alimentele ce fuseseră livrate soldaților de către un oligarh al lui Putin, Evgheni Prigojin, care prinsese toate contractele de aprovizionare, erau extrem de slabe calitativ, cu rații de hrană foarte mici, unele fiind infectate cu bacterii Escherichia coli”,scrie Politio.eu. Fotografii publicate recent din zona de război arată că rațiile de mâncare oferite trupelor aflate în Ucraina erau expirate din 2015.
Situația nu e un simplu accident, ci se înscrie în seria fraudelor din cadrul armatei ruse. În  2019, procurorul militar al regiunii Samara a descoperit faptul că, dintr-o bază militară, 11.000 de rații de alimen­te au fost furate și vândute unor terți, iar  prejudiciul la acea vreme s-a ridicat la aproximativ 100.000 de euro.
Corupția din armata rusă se manifestă chiar și la cele mai mici nivele, soldații trebuind să contribuie lunar fiecare cu 2000 de ruble la veniturile comandantului. Un fel de fondul clasei.  Orice favor se plă­tește, inclusiv permisia  sau o învoirea de câteva ore în oraș.                                                                                                                     
Se spune în mediul online - și mulți analiști comentează - că ofițerii de rang superior nu îndrăznesc să-i spună lui Putin adevărul despre război și, în general, despre starea armatei.
Cauzele sunt simple. Dacă ești avansat pe merite și pe propriile forțe, de regulă ești o persoană care nu ai de ce să te temi și ești destul de vocal, pentru că nu ești dator nimănui cu nimic.
Dacă, în schimb, avansarea este rezultatul bunăvoinței unor superiori, atunci desigur cel avansat va avea grija ca bunăvoința să se perpetueze, iar el să nu deranjeze cu informări incomode care l-ar putea enerva pe cel de sus. Nu mai vorbesc despre faptul că bunăvoința promovării atrage după ea, de regulă, și pe cel promovat cu merite reduse sau chiar incapabil profesional. Și asta  pentru că,  dacă el era bun și sistemul corect, putea avansa de unul singur.
Incompetența comandanților ruși este reflectată și în relatarea făcută de locotenent Tatiana Hornovol, într-un interviu acordat joi pentru CBS News, citat de Business Insider.  Și anume  că „Rușii luptă pros­tește”.. „Nu au strategie sau tactici și cad mereu în aceleași capcane”.
*
Armata rusă, din punct de vedere instituțional, este nefuncțională de la cap la coadă.
A fost nevoie însă de o Ucraină curajoasă care să-i  aplice un upercut hotărât,  pentru ca să putem  vedea cu toții acest lucru.
Cât despre arsenalul nuclear, aș dori să fac câteva precizări.
Eu n-am văzut corupt să vrea să moară în luptă. Sau măcar să vrea să sufere. Coruptul vrea o viață bună, ușoară, liniștită și tihnită. De aceea face ceea ce face. Și eventual să se mai și laude la vecini și prieteni ce descurcăreț e el. Eu nu îi văd pe ăștia dându-i lui Putin valiza nucleară și detonându-se singuri, deodată cu întreaga planetă, doar de dragul lui.
Și, dacă tot i-o va da careva, se vor găsi destui alții care să scoată din priză tot ceea ce e de scos,  pentru ca click-ul trimis de „gaspadin  prezident” să nu ajungă la soldatul care doarme, cu capul pe masa cu butoane a lansatorului de rachete și o ascultă la căști pe Alla Pugaciova. O va asculta și în continuare și nu va ști niciodată decât ceea ce trebuie să știe.
Iar în spatele lui, corupții mai degrabă se vor târgui dacă cineva le va face vreo ofertă.

În fond, un război dintre două armate este, de cele mai multe ori, războiul civilizațiilor care au trimis acele armate pe câmpul de luptă.
Iar în cazul de față, pe de o parte avem armata ucraineană, cu sol­dați instruiți pe bune, cu ofițeri avansați pe bune, dotată cu armament occidental fabricat tot pe bune și cu o pregătire psihologică de luptă care constituie însuși visul unei întregi generații, anume alăturarea la civilizația europeană.
Pe de cealaltă parte, avem armata rusă descrisă suficient mai sus și cu pregătirea psihologică de luptă compusă din fantasme țariste și minciuni penibile.
Who” s gonna win?

Carte de vizită

Horațiu Ovidiu Baias lucrează ca procuror de 30 de ani, fiind angajat în 1992. A fost procuror criminalist în perioada 1997-2002. Iar din anul 2005 lucrează în cadrul DNA, unde a deținut succesiv funcțiile de procuror-șef adjunct secție, procuror-șef Serviciu Tehnic, procuror-șef serviciu informații clasificate, iar în prezent este procuror pe secția a II-a din DNA, cu atribuții de anchetă. A făcut parte din delegații oficiale, participând la numeroase deplasări externe și a avut întâlniri oficiale cu anchetatori din Balcanii de Vest respectiv, Croația, Serbia, Muntenegru și Albania, precum și în spațiul ex sovietic  - Republica Moldova, Ucraina, Armenia,  Kazahstan  și Lituania. Sub egida UE și OECD, a participat alături de alți anchetatori din diverse țări UE la misiuni de monitorizare a unor țări în evaluarea luptei împotriva corupției (Albania, Serbia și Armenia) în raport cu angajamentele asumate de către aceste țări pe plan interna­țional. În 2012 și 2014, a vi­zitat SUA, de ambele dăți în calitate oficială, ocazie cu care a avut întâlniri cu diverse categorii de autorități cu atribuții de aplicare a legii în cadrul unor programe de training.