De ce apa băimărenilor este tot mai scumpă!

Una dintre cele mai stresante probleme ale oraşului Baia Mare este cea a apei potabile, apa care vine la robinetele băimărenilor. De câţiva ani de zile subiectul Vital şi apa este pe agenda oamenilor, generând fel şi fel de dispute şi discuţii. Cert este că avem o apă scumpă, iar serviciile de canalizare la acelaşi nivel al preţurilor, adică ridicat.

GAZETA de Maramureş a încercat să vină cu o analiză a subiectului, o analiză pe care sperăm să o finalizăm la începutul anului viitor. Până atunci vă prezentăm o încercare de explicaţie pentru fenomenul din Baia Mare.

În primul rând trebuie spus că problemele au apărut cu mulţi ani în urmă, în perioada celui de-al doilea mandat al primarului Cristian Anghel. S-a tot spus că Baia Mare are nevoie de o nouă staţie de tratare a apei potabile, una mai modernă, care să ne alinieze la infrastructura de apă şi canal din marile oraşe europene. Dar lucrurile au stat puţin diferit. La începutul anilor ’90 în toată România s-a indus ideea că totul trebuie schimbat. Aşa a fost şi pe partea de apă şi canalizare. Baia Mare a avut o staţie de tratare a apei care a fost bună, spun specialiştii, cei care au cunoscut ce a fost acolo.

Aşa s-a ajuns să fie modernizată Uzina de apă şi staţia de tratare. S-a modernizat pe bani frumoşi, circa 130 de milioane de euro. Aceste fonduri necesare pentru lucrări au venit de la Banca Mondială şi alţi investitori de acelaşi calibru. Ideea era să împrumuţi bani de la ei, dar şi aparatura necesară pentru modernizare să fie achiziţionată tot de la ei, de la firmele lor. Practic, noi a trebuit să le facem vânzare, să dăm de lucru unor cetăţeni europeni, să dezvoltăm industria lor, locuri de muncă şi un nivel de trai la nivelul acestor câştiguri. Iar în România, industria productivă a fost „omorâtă”.

Subiectul cel mai discutat atunci ca şi acum este de ce Vital?

Explicaţia este simplă. Cei care au dat banii au dorit să îi recupereze de la o singură entitate, nu zeci de operatori. S-a cerut un operator unic pe judeţ. În acest context, Vital era cel mai profesionist operator de apă şi canalizare. Aşa a ajuns Vital operator unic în Maramureş, după care ceilalţi operatori au fost obligaţi să intre în ADI, structura care se ocupă de problema apei în tot judeţul.Explicaţiile pot fi multe şi ample. Dar lucrurile sunt simple, în complexitatea problemei. Toate costurile făcute în municipiu şi în celelalte localităţi trebuie plătite. Şi cine să le plătească? Oamenii, evident! Şi aici apare ideea subsidiarităţii!

Adică, băimăreanul care are apa cea mai ieftină, trebuie să plătească şi pentru lucrările care s-au făcut în localităţile mai mici, localităţi care nu pot susţine astfel de lucrări din lipsa unor bugete adecvate.

Iar marea porcărie, cea mai mare din acest subiect, este că la semnarea contractelor au fost stabilite calendare, grafice de scumpire a apei. Iar actuala conducere ştie de ele şi se conformează. Toţi cei de la conducerile societăţilor, de la primărie au ştiut ce se va întâmpla. Că Sighet sau alte localităţi nu vor putea plăti costul apei, situaţie în care, în Baia Mare, va trebui constant crescut preţul apei pentru a se face venituri, pentru a se putea plăti împrumutul. Totul este semnat, este clar, se ştie cu cât trebuie să crească preţul apei în fiecare an. O altă porcărie a fost atunci când s-a spus oamenilor că nu se va scumpi apa şi că trebuie să modernizăm totul. Trebuia ca cetăţenii băimăreni să fie consultaţi dacă vor o astfel de povară, să li se spună cum se va scumpi apa, ce înseamnă subsidiaritatea.

Care a fost şmecheria? S-a făcut un sistem modern de alimentare cu apă într-un oraş în care nu era nevoie de aşa ceva.  Dacă eşti sărac, nu te îmbraci de la Guci! Asta e tot!

Tot specialiştii afirmă că la momentul 1989 prin staţia existentă se livra până la 2000 de litri pe secundă. Acum nu mai avem industrie, populaţia a scăzut semnificativ, iar consumul a ajuns undeva la 5-600 de litri pe secundă. Adică, vechea staţie ar fi făcut faţă cu brio!