De ce a murit Nicolae Coman? Îţi mai aduci aminte, Boitor?

Povestea fetiţelor în Italia şi DGASPC Maramureş se află în continuare în atenţia noastră, deoarece este inadmisibil modul în care Nicolae Boitor, şeful DGASPC, gestionează situaţia celor două pruncuţe implicate într-o poveste în care cei mari se fac că uită pentru ce iau salariu de la stat, de la contribuabili. A mai trecut o săptămână şi nu s-a întâmplat nimic.

Nicolae Boitor nu are timp de asemenea eforturi, dar îl hăituieşte prin târg pe şeful Serviciului Abuz-Neglijare, Raoul Dromereschi, adică cel care ar rezolva cazul Italia. Pe culoarele DGASPC există un stres suplimentar din cauza stresului directorului general. Continuăm să cerem luarea unor măsuri exemplare în toate zonele, chiar şi depunerea unor denunţuri penale, dacă situaţia o cere.

Boitor şi galeria care îl susţine se feresc de astfel de rezoluţii. Trag de timp, se bâlbâie, lălăie un caz în care două fetiţe de câţiva ani au fost abuzate în diverse feluri.

Această bâlbâială ne-a adus aminte de un alt caz în care Boitor şi alţii de prin DGASPC au tras de timp, nu au luat măsurile care se impuneau, iar aceste tergiversări au dus la moartea unui băiat de nouă ani. S-a întâmplat în Lăpuşul Românesc, pe lângă Tg. Lăpuş, în anul 2009. Nicolae Alexandru Coman, de nouă ani, a murit într-un incendiu iscat în casa în care locuia cu mama şi tatăl său. Băiatul avea un grad de handicap grav, tatăl alcoolic, iar mama cu probleme psihice. În ziua evenimentului tragic, băiatul a fost lăsat singur în casă. A ars cu cocioaba ce servea pe post de casă. La vremea respectivă a fost vâlvă pe acest caz, dar amănuntele mai interesante au apărut, evident, după decesul băiatului. Este un caz de care Boitor se fereşte.

Nu avem spaţiu pentru a prezenta pe larg, dar vom da citate din raportul oficial al Inspecţiei Sociale Maramureş, o instituţie care la vremea respectivă era în cadrul Direcţiei Muncii. Raportul a fost înregistrat în 22.04.2009 la Inspecţia Socială şi este aprobat şi de inspector general de Stat, Maria Muga. Povestea începe undeva în 2007, iar raportul din care vom cita se bazează pe un dosar în care sunt depuse zeci de acte, adrese emise de Primăria Tg. Lăpuş, DGASPC, asistenţi sociali locali, asistenţi ai DGASPC, Nicolae Boitor, Consiliul Judeţean (Comisia pentru Protecţia Copilului). Suntem nevoiţi să concentrăm şi la sfârşit vom prezenta câteva concluzii.

„în data de 31.08.2007 prin adresa cu nr. 886079 a Postului de poliţie din comuna Lăpuşel, şeful postului de poliţie Tuns Augustin sesizează Primăria Lăpuş cu privire la condiţiile de creştere şi educare necorespunzătoare în care copilul este îngrijit în familie de părinţii săi. Sesizarea recomandă contactarea DGSAPC Maramureş „în vederea stabilirii unor măsuri faţă de părinţii minorului.”. Menţionăm că această sesizare este înregistrată la Consiliul Local al comunei Lăpuş în 31.08.2007 cu nr. 4725. DGSAPC primeşte acelaşi document şi îl înregistrează în 01.10. 2007 cu numărul 9940, iar în aceeaşi zi este referit directorul adjunct Nicolae Boitor cu menţiunea „rog luaţi legătura cu primăria Lăpuş” care îl transmite spre soluţionare asistentei sociale zonale în 2.10.2007. Menţionăm că mama copilului era angajata primăriei Lăpuş în calitate de asistent personal al minorului.

- În 26.10.2007 prin Adresa nr. 10925, DGSAPC Maramureş cere primăriei Lăpuş efectuarea evaluării sociale

- Prin declaraţia nr. 75 din 27.02.2008, dl. Tuns Augustin, şef de post la Postul de Poliţie Lăpuş, afirmă că, împreună cu asistenta socială zonală din partea DGSAPC şi referentul cu atribuţii de asistenţă socială din partea primăriei Lăpuş, s-a deplasat la domiciliul copilului Coman Nicoale Alexandru, constatând următoarele: „minorul era dezbrăcat, tremura de frig, nu avea foc în casă şi nici mâncare gătită, se afla în pat, neîngrijit fără scutece, în mizerie.”. În declaraţie se menţionează faptul că tatăl minorului consumă atât banii familiei, cât şi alocaţia copilului pentru băutură. De asemenea, mama copilului susţine că mai au o fiică în vârstă de 10 ani care se află în localitatea Negreşti-Oaş, judeţul Satu Mare, în grija unui unchi matern. Tuns Augustin propune ridicarea minorului în regim de urgenţă.

- Prin declaraţia 76 din 27.02.2008, mama Coman Viorica (asistent personal al copilului cu dizabilităţi) afirmă că nu este de acord să renunţe la copil;

- Prima anchetă socială efectuată de referentul de asistenţă socială Lăpuş în data de 06.02.2008, înregistrată la Primărie cu nr. 613 şi înregistrată la DGSAPC Maramureş în 25.02.2008 cu nr. 3017. Ancheta socială recomandă luarea urgentă a măsurii de plasament pentru minorul Coman Nicolae Alexandru.

- Există trei declaraţii din 03.02.2009 înregistrate cu nr. 130,132,133 prin care mama copilului îşi exprimă dorinţa de a-l interna într-un centru de plasament; un localnic, Paşca Ion, din Lăpuş, de la numărul de casă 131 face o declaraţie prin care afirmă că minorul Coman Nicolae Alexandru este neglijat de mamă, fiind lăsat singur în casă, tatăl este de acord cu luarea unei măsuri de protecţie pentru copil.

- Şeful Compartimentului Coordonare Locală, asistent social Corina Câmpeanu a pregătit 3 dispoziţii de plasament în regim de urgenţă a minorului Coman Nicolae Alexandru la:

1. Casa de tip familial Ardusat

2. Casa de tip familial Mogoşeşti

3. Centrul de primire în regim de urgenţă Baia Mare

- în 05.02.2009 prin adresa nr. 2445, asistent social Corina Câmpeanu transmite directorului general o informare cu privire la nesoluţionarea cazului la nivel local şi consideră necesar stabilirea măsurii de plasament în regim de urgenţă, Informarea nu este însuşită de directorul general Boitor, ci o retrimite spre discutare asistentului social zonal.

- Prin Raportul de vizită nr. 195 din 16.03.2009 asistent social zonal Petrehuş Ana Maria menţionează că de la o vizită la alta nu au fost constatate îmbunătăţiri în situaţia socială şi materială, ca urmare recomandarea făcută este de luare în regim de urgenţă a minorului. Raportul de vizită a fost înregistrat la DGSAPC cu numărul 5651 în 18.03. 2009 şi însuşit de directorul general.

- În ziua morţii copilului (23.03.2009) primăria trimite un raport cu numărul de înregistrare 919 prin care recomandă luarea unei măsuri de protecţie în regim de urgenţă semnat de referent-asistenţă socială Pop Maria şi primar Giurgiu Nicolae, înregistrat la DGSAPC în 23.03.2009 cu numărul 5869 şi este referit asistenţilor sociali zonali în aceeaşi zi de către directorul general.

Cele trei dosare prezentate echipei de inspecţie de către reprezentanţii DGSAPC Maramureş care au instrumentat acest caz surprind relaţii profesionale necoordonate de un manager de caz, care să-şi asume coordonarea intervenţiilor, fapt ce determină amânarea rezolvării cazului. Directorul general al instituţiei nu şi-a asumat responsabilitatea luării unei măsuri de urgenţă deşi specialiştii au recomandat la nesfârşit această măsură.

La data de 03.02.2009, deşi părinţii, prin declaraţiile scrise şi înregistrate cu numerele 130 şi 133, consimt să fie luat copilul în grija DGSAPC, totuşi, constatăm nerespectarea art.65 alin.1 din legea nr. 272/2004 cu privire la competenţa directorului general al DGSAPC de a stabili măsura de plasament în regim de urgenţă. Menţionăm că în situaţia copilului neglijat competenţă stabilirii acestei măsuri revine directorului general al DGSAPC, dacă părinţii nu manifestă opoziţie, situaţie care ar conduce la transferarea competenţei către Instanţa Judecătorească, dar şi în această situaţie tot reprezentanţii DGSAPC trebuie să pregătească documentaţia pentru luarea unei măsuri de către instanţa judecătorească.

Directorul general al DGSAPC Maramureş nu a instituit măsura plasamentului în regim de urgenţă, încălcând prevederile art. 65 alin (1) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia copilului”, se arată în raport.

Nicolae Boitor are pe conştiinţă un caz în care nu a luat o măsură pe care i-au recomandat-o mai mulţi. Ciudat că mama a fost angajată, având în vedere că avea probleme de sănătate.

După deces au sărit toţi, s-a ajuns în instanţă. Culmea! Soţul alcoolic o acuză pe soţie de ucidere din culpă. Procesul durează doi ani. La sfârşitul lui 2011, Judecătoria Tg. Lăpuş dă o sentinţă de achitare. Pe parcurs, unul din judecători a formulat o cerere de abţinere. Procurorul de caz a făcut recurs.

În prima parte a anului 2012, procurorul îşi retrage recursul, iar sentinţa de achitare rămâne definitivă la Curtea de Apel Cluj. Statul are de plătit 200 de lei, avocatul din oficiu.

Dacă băiatul ar fi fost scos din familia groazei, cu siguranţă nu s-ar fi ajuns la o tragedie. Inexplicabilă decizia lui Boitor de a menţine băiatul în familie. La proces, se spune că i-a ameninţat pe unii că îi va trage după el, dacă va fi găsit vinovat.

Se mai spune că una din cele implicate, are o rudă importantă, la vremea respectivă politician cu multe grade. Pe atunci, zona era aservită unui anumit partid prin cei care au condus judeţul. Multe lucruri care se leagă. Şi Boitor avea legături cu acel partid, cu unele personaje puternice.