Daruind, vei dobandi

* GAZETA a „organizat” o actiune caritabila, rezultatul… Primari, deputati, consilieri judeteni sau locali. Toti sustin ca le pasa si ca lucreaza in folosul cetatenilor. Asadar, teoretic, ar fi dispusi si sa participe la o actiune care sa le aduca zambetul pe buze copiilor institutionalizati. Mai ales daca organizatorul nu le cere bani, ci un obiect personal. Insa, GAZETA a demonstrat ca, pentru multi dintre ei, si o astfel de donatie e un „sacrificiu” prea mare. Se spune ca, de Craciun, fiecare trebuie sa fie mai darnic si mai bun. Adica fiecare ar trebui sa „rupa” din putinul lui pentru a-i ajuta pe cei aflati in nevoie. Cum sunt copiii din sistemul de protectie a copilului. In urma cu ceva vreme, GAZETA s-a „deghizat” intr-o asociatie si le-a cerut politicienilor sa doneze fonduri pentru ajutorarea copiilor nimanui. Numai ca, desi multi dintre ei s-au dovedit generosi cand a venit vorba de donatii pentru partid de exemplu, cei mai multi au sustinut ca nu au bani pentru astfel de campanii. Asa ca, in acest an ne-am gandit sa le facem o propunere pe care sa nu o poata refuza. Adica sa le cerem un obiect personal, fie unul de arta sau unul cu specific maramuresean, fie o carte, orice.... Pentru unii dintre ei si o astfel de donatie inseamna prea mult. „Buna ziua. Sunt de la Asociatia A hand for children of Romania din Bucuresti si am initiat o campanie: „Dar din dar pentru copii”. Am organizat astfel de evenimente si in alte orase din tara, si dorim sa organizam unul si in Baia Mare. Actiunea consta in donatii de obiecte din partea unor persoane importante din Maramures, care vor fi scoase la licitatie, iar banii obtinuti din vanzarea lor vor fi donati pentru sistemul de protectie a copilului din Maramures. Ati fi dispus sa donati si dumneavoastra un obiect sau sa participati la licitatie si sa cumparati un obiect donat de altcineva?”. Asa a sunat propunerea GAZETEI, lansata mai multor oameni politici. Cum au reactionat? Unii au fost mai autoritari decat de obicei, altii au refuzat, alti au inchis telefonul, insa multi au spus un „da” bajbait. „Ganditorii” de Maramures Desi o buna parte dintre cei contactati de noi a fost de acord cu oferta „de principiu”, niciunul n-a putut raspunde pe loc la intrebarea ce obiect ar putea dona. Desi, atunci cand se cearta in sedinte sau lanseaza declaratii politice mai toti sunt hotarati, de aceasta data au apelat la texte gen „trebuie sa ma gandesc”, „sa vad”, „nu stiu” etc. Cel mai „oficios” s-a dovedit a fi deputatul democrat Mircea Man, care ne-a cerut o hartie scrisa: “Nu stiu. O sa fac o socoteala. Dar trimiteti-mi tot programul asta pe fax la partid. Eu sunt dispus sa donez ceva, dar vreau sa-mi prezentati un program, asa nu-mi dau seama. Si tot ce am vorbit noi imi puneti acolo si eu sigur o sa pun un obiect. Va fi unul substantial”. Marinel Kovacs, presedintele Consiliului Judetean Maramures, nu ne-a cerut o adresa. Si nici nu s-a dovedit „Zgarciomanel”. A cerut in schimb un ragaz. “Da. Cred ca da. Trebuie sa ma gandesc ce obiect, ca va dati seama asa dintr-odata, nu stiu. O sa ma gandesc si o sa incerc sa vad, sa ma orientez. Nu-i o problema sa particip, singura chestie e ca nu stiu daca voi fi aici, ca la mine agenda e foarte … Nu se poate sa ma gandesc putin? Sa licitez pentru alte obiecte nu stiu, poate sa fie de un milion, ce sa zic, nu stiu…”. Nici Ioan Stegeran, primarul din Farcasa, nu s-a putut decide: “gasim ceva, dar sunt in Bucuresti acuma. Sa ma sunati inainte si vedem. Sa ma gandesc acuma? Suna-ma saptamana viitoare si-ti spun si valoarea. La licitatie nu stiu daca particip, sa vad cum am programul”. „De principiu” si deputatul PNL Ioan Hoban a fost de acord. Dar ne-a intrebat in ce zona sa fie donatia: “cam in ce zona? Din ce domeniu? Pai o sa ma gandesc, dar ce-mi sugerati totusi, ca asa n-am idee? In principiu sunt de acord, o sa ma gandesc la ce obiect”. „Hai sa zicem!” Liviu Tamas, mai marele comunei Budesti, pare si el bine intentionat, „baiul” e ca „spiciul” sau pare o strigatura de pe Cosau, ca zicem asa: “hai sa zicem da. Ceva obiecte traditionale as putea sa donez, dar nu ma pot gandi acuma. Ceva din zona. Nu stiu un pret de referinta sa zicem asa, un 500.000 de lei. Hai sa zicem si asa, ca o sa si licitez pentru alte obiecte. Sunati si sa zicem asa un milion-doua, bine?”. Consilierul local Mircea Dolha s-a dovedit a fi un pesedist „de frunce”. Nu numai pentru propaganda implicarii sociale, ci si pentru exprimarea a la Vanghelie: “va inteleg, este in regula, numai ca avem si noi aici copiii nostri care-i ajutam noi in Maramures”. Dar, dupa ce i-am explicat ca vrem sa organizam actiunea in Maramures, nu ne-a mai putut refuza: „nu-i nicio problema, vom participa si noi. Nicio problema, sa ma gandesc. Bine?” In schimb, consilierul George Pop s-a aratat mai interesat de locatia in care va avea loc licitatia decat de beneficiarii campaniei: “unde organizati? Da, in principiu da, dar depinde cand va avea loc si unde sau daca pot veni si trebuie sa gasesc ceva, sa aduc. Trebuie sa ma gandesc, m-ati luat asa, prea repede. Ma mai sunati saptamana viitoare si va spun”. N-am inteles de ce era Pop asa interesat de locatie, oare vroia sa stie daca se serveste si inghetata? „Nu am, fratele meu!” Stefan Mihalca, primarul din Copalnic Manastur, s-a aratat destul de reticent. Dar a gasit si o explicatie: ar avea nevoie de o hotarare a Consiliului Local. Nici dupa ce i-am explicat ca e vorba de o donatie personala nu s-a dovedit mai generos sau mai hotarat: “nu stiu ce sa zic, ce se da. Imi trebe’ aprobare de consiliu cred ca. Personal? Nu prea am io. O sa donam ceva, da’ nu stiu ce ar merge ca sa fie si de valoare. Cand ii treaba asta? Ajutam cu ce putem, nu… Inteleg io, dar acuma am facut o actiune pentru un copil, am avut nevoie de 750 de milioane pentru o operatie”. Si primarul din Remetea Chioarului, Ioan Buzdugan, a incercat sa caute explicatii: „nu stiu acuma ce sa va spun. Noi avem si in comuna cazuri din astea. O sa iau legatura si cu familia sa vedem ceva. Nu stiu valoarea domnule, m-ati intrebat acuma pa strada, eu sunt cu alte probleme. Sa particip la licitatie nu, eventual sa donez”. Daca partea cu problemele mai e plauzibila, n-am inteles de cand e interzis ganditul pe strada... In schimb, din raspunsul lui Petru Cudrici, primarul din Barsana, am inteles cum e cu limbajul de strada gen „bai frate”: “nu am, fratele meu, ce sa donez! Nu am niciun obiect traditional! Nici sa particip la licitatie n-am cum!” Probabil lista refuzurilor voalate sau a acordurilor bajbaite ar putea continua, dar credem ca v-ati convins deja cat de mult le pasa politicienilor de categoriile defavorizate. Alo, alo.... Daca tot nu mai e baron local, Alexandru Cosma, ex-presedintele Consiliului Judetean (CJ) Maramures, ar trebui sa primeasca o porecla noua. Ar putea sa se numeasca de exemplu „Cosma, alo, alo...” sau „Cosma Intreruptu(s)”. Motivul? Fostul „saf” de CJ a demonstrat ca are grave probleme cu apelurile telefonice. Si nu doar cu cele de la presa. Dupa ce i-am explicat despre ce-i vorba, Cosma a raspuns doar „alo” si convorbirea s-a intrerupt. Ca nu ne permitem sa zicem ca ne-a inchis telefonul in nas. „Ca ziaristii!” Desi la evenimentele publice vicepresedintele CJ Maramures, Emil Marinescu, da dovada de un calm imperturbabil, cand vine vorba de discutii „of the record” pare la fel de aprig ca si la petrecerile private de „La Tevi” (subsolul Prefecturii). Suparat probabil ca l-am deranjat in timpul vizitei peste hotare, Marinescu ne-a reprosat ca punem problema ca... ziaristi. „eu ma aflu acuma in Germania, intru in Olanda. Cred ca se poate rezolva. Acuma asa puneti problema pe cuvantul meu, ca ziaristii, ca io parca ma gandeam de trei zile la chestia asta (l-am intrebat ce obiect ar putea dona, n.red). Va rog frumos…” Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro