Băiatul cu fractură şi o tumoare nemaivăzută, strigă de durere!

Un caz grav ne-a determinat să reluăm materialele cu şi despre copiii care au nevoie de protecţie, fie că sunt în sistemul de protecţie al statului, fie în familiile lor. Un băiat de 13 ani a fost adus la Spitalul de Urgenţă „Dr. Constantin Opriş” cu o fractură de tibie. Darius are un handicap mediu şi a fost un client al familiilor ce primesc copii în plasament, dar şi al bătăilor în familia naturală.

Întâmplarea a făcut să ne aflăm într-un loc unde se discuta de cazul lui Darius. El este din Ferneziu şi a fost subiect al unor materiale ale GAZETEI în urmă cu ceva ani. Ne-am adus aminte de cazul familiei sale. O mamă care, la vremea aceea, se chinuia să îşi crească cei patru copii, cu un concubin care bea peste măsură şi care îşi bătea copii într-un mod greu de descris. Atunci, noi am scris, iar oameni de omenie i-au ajutat cu lemne, cu mâncare, haine şi alte lucruri necesare într-o familie. Am crezut că facem un bine. Darius era folosit ca un argument în plus pentru problematica familiei din Ferneziu. Am încercat să aflăm mai multe despre băiatul de 13 ani. La Spitalul Judeţean am aflat că are o fractură „banală”, care ar fi putut fi rezultatul unei bătăi. Dar medicii nu au putut da un astfel de verdict. Singura menţiune făcută a fost că, o astfel de fractură este greu de dobândit din cauze „naturale”, de exemplu o căzătură. Dar nu imposibil. Dar surpriza mare a medicilor a fost tumoarea pe care băiatul o are pe pulpa aceluiaşi picior. O tumoare mare şi urâtă. O ciudăţenie medicală, un caz care nu a mai fost în Baia Mare, nu a mai fost văzut de medicii care l-au consultat. A fost făcută şi o tomografie, dar şi o biopsie pentru a se vedea natura tumorii.„Este incredibil ce am văzut. Mai exact, nu am mai văzut aşa ceva. O tumoare care s-a extins în muşchii piciorului. Sunt nişte formaţiuni pe care nu le putem explica. Îi provoacă dureri insuportabile. Aşteptăm rezultatul analizelor, dar va dura cam o lună. Această tumoare nu are la origine bătaia. Asta este clar”, ne-a spus medicul băiatului.

Pe de altă parte, Darius se plânge de dureri, se plânge de faptul că este bătut. Spune multe lucruri care sunt greu de pus pe hârtie. O existenţă complicată, un băiat care din cauza unui handicap mediu, nu prea este ascultat de cei din jur. Ne referim la familie etc. Mergând pe firul poveştii, am aflat că a fost dat în plasament la o familie din acelaşi Ferneziu. Acolo a stat destul de mult. În ultimii doi ani a fost o dispută între mama lui Darius şi DPC Maramureş. Cei de la Protecţia Copilului au dorit să îl scoată din familia unde avea mereu probleme şi să fie dus în sistemul de protecţie. Mama s-a opus, a existat chiar şi un proces pe care mama l-a câştigat. Altfel spus, o lege şchioapă care obligă satul prin instituţia de protecţie a copilului să ţină copilul în familie din motive ce sunt greu de înţeles. Se spune, nu este o noutate că un astfel de caz este mai bine să stea în familia naturală, că dragostea familială este ca un medicament etc.

Drept urmare, Darius a ajuns înapoi în familia unde lua bătaie frecvent şi unde era folosit pentru ajutoarele pe care le primea. Altfel spus, acest băiat a fost necesar deoarece de pe urma lui se încasau nişte bani!

Fie că vorbim de familia unde a fost în plasament, fie că vorbim de familia naturală. Nimeni nu recunoaşte, toţi spun că nu are nici o legătură, dar situaţia este gravă pentru Darius. Băiatul are o fractură care se va vindeca, dar are o tumoare de care nu a spus nimeni, nimic. Subliniem următorul aspect. Medicii băimăreni nu au mai văzut aşa ceva! Este un caz medical incredibil! În acest context, întrebarea firească este ce au păzit mama lui şi mama din plasament. Cum nu s-a sesizat nimeni că el are o tumoare ce se vede din avion? De ce nu a fost adus la medic, dacă toţi aveau grijă de el? De ce nu a văzut nimeni, nici măcar din sistemul de protecţie al copilului, dacă tot s-au făcut fel şi fel de demersuri?

Acest băiat s-a plâns de durere, a cerut, probabil, ajutor. Dar toţi erau ocupaţi să încaseze banii şi ajutoarele ce au venit în urma lui. Nu sunt sume mari, dar suficient încât să doreşti să îl ai pe lângă casă.

Povestea merge mai departe la Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureş (DASPC). Am aflat că cei de acolo s-au sesizat de situaţia în care s-a aflat Darius şi au făcut demersurile pentru a fi scos din familie şi dus la Centrul de Primire în Regim de Urgenţă. Aici ar fi putut fi îngrijit în mod calificat. Putea să vină şi mama lui. La acest Centru se poate sta şase luni, după care se găsesc soluţiile cele mai bune pentru copil. Mama nu a fost de acord, pe motiv că trebuie să aibă grijă de cele trei fete pe care le are. DASPC a făcut aceste demersuri deoarece mama lui Darius şi copiii au fost evacuaţi din locuinţa dărăpănată în care au stat. Acolo unde prin acţiunile GAZETEI au fost duse mai multe ajutoare. Acum, familia lui Darius s-a mutat la o familie, o soră, tot din Ferneziu. Aici a avut loc accidentul în urma căruia s-a ajuns la spital.

La DASPC am vorbit cu directorul general, Nicolae Boitor, directorul adjunct, Lavinia Orzac şi Raul Dromereţchi, cel care s-a ocupat de caz. Cei de la Protecţie ne-au spus că este o familie problemă, că au făcut, de urgenţă, demersurile către Poliţie pentru a vedea care este situaţia cu fractura. De asemenea, au fost făcute actele pentru ca Darius să fie dus la Centrul de Primire în Regim de Urgenţă. Evident, vor urma disputele cu mama băiatului.

Lavinia Orzac ne-a spus că sunt unele probleme şi cu familia în care a fost în plasament. Din păcate legislaţie nu permite presei să aibă acces la actele cazului cu nume şi alte date de identificare. Nu este voie să fotografiezi, să filmezi, să vorbeşti cu băiatul fără acordul mamei.

Am căutat-o pe mama băiatului în Ferneziu. După ce am umblat ceva vreme prin cartierul băimărean, am ajuns la casa unde stă familia lui Darius şi unde s-a accidentat, după cum spune mama lui. Ea nu era acasă. Nu erau decât fetele. Ele nu au dorit să spună ceva şi nici nu am insistat. Mama se afla la serviciu, la Urbis, unde este femeie de serviciu. Când am ajuns la Urbis, în parcarea mare din faţa societăţii de transport urban, am întrebat de mama lui Darius. Ea era acolo, la vreo zece metri în spate. Vorbea la un telefon mobil! Probabil i s-a transmis că o caută nişte ziarişti.

Am început dialogul cu un monolog al mamei. S-a plâns şi a spus că ea nu a făcut nimic.„Nu l-am bătut! A căzut în pod! Cum să îl bat? El are problemele lui şi probabil că i s-a făcut rău, vreo ameţeală. Că este destul de rău şi neastâmpărat. A fost la magazin să îşi cumpere nişte dulciuri, dar i-am spus că nu are voie cu ciocolată, după cum a spus doamna doctor. L-am trimis înapoi să schimbe, dar nu a mai venit. Nu ştiu ce a făcut. Nu ştiţi cât am de pătimit după el! Eu nu spun că nu l-am bătut, că îi blăstămat! Face multe lucruri. L-am bătut! Dar acum nu! Se ducea la soră-sa cu puţuca, pe la spate şi vroia să îi facă rău, cum să nu îl bat? I-am dat să ştie! Dar acum a căzut”, ne-a spus mama băiatului într-un mod ciudat. Ne tot întreba dacă vrem să scriem ceva.

„Vreţi să scrieţi? De ce? Nu este nimic de scris! Eu chiar îmi doresc ca cei de la Protecţia Copilului să îl ia la ei, că nu se poate. Vedeţi cum stăm şi ce condiţii am. Eu vreau să meargă acolo, chiar m-am rugat să îl ia, dar nu au vrut”, a spus mama în totală contradicţie cu actele celor de la DASPC. Când am întrebat-o de tumoare, ne-a dat un răspuns la care nu am avut nici o replică.

„Ce spuneţi că are? O tumoare! Nu ştiu. Eu am văzut că este mai roşu acolo, că se umflă şi piciorul îşi revine după câteva ore. M-am gândit că este ceva de la cum umblă. Că îşi trage, aşa cumva piciorul după el. I-am dat un algocalmin! Dar nu m-am gândit să merg la doctor, că se umfla, revenea şi tot aşa”, a spus mama care nu uitat niciodată să încaseze banii ce veneau de pe Darius.

Ca aspecte generale, în familie, cu sau fără concubin, se consumă alcool, este o stare conflictuală între mamă şi băiat, dar şi alte persoane care mai trec, într-un fel sau altul pe acolo.

Probabil, Darius este un copil problemă. E greu de crescut cu un handicap mediu, dar există alternativa oferită de stat. Stat care prin reglementări legislative îngrădeşte posibilităţile de a ajuta un astfel de caz, chiar de către stat. Bătut, nici nu are aşa de mare importanţă dacă şi acum, bolnav, uitat de toţi şi de toate, Darius zace pe un pat de spital şi îşi strigă durerea fizică şi sufletească!

De menţionat că cei de la Inspectoratul Judeţean de Poliţie Maramureş au fost foarte operativi şi au început să cerceteze condiţiile în care s-a produs accidentul sau ce a fost. Îi mulţumim inspectorului şef, Ioan Cupşa pentru operativitate. Dar aşteptăm rezultatele!