Dansand cu lupii

La 30 noiembrie, romanii il praznuiesc pe Sfantul Apostol Andrei, cel despre care unele izvoare istorice si traditia spun ca a propovaduit Evanghelia lui Hristos in „teritoriile lupilor”, adica in randul stramosilor nostri daci. Evenimentul major marcheaza inceputul crestin al poporului nostru. Din cele mai vechi creatii folclorice ale poporului nostru, reiese credinta ferma ca Dumnezeu umbla, odinioara, pe pamant. La prima vedere, s-ar parea ca este vorba de „produse fanteziste ale imaginatiei populare”, dar, in realitate, „aceste povestiri nu sunt basme, ci o redare populara a adevarului evanghelic, ca Dumnezeu s-a facut om si a umblat printre oameni, insotit de sfintii apostoli”, dupa cum apreciaza Adrian Cherhart. Sfantul Andrei, primul ucenic si apostol al Mantuitorului, a umblat prin cetatile si asezarile inaintasilor nostri din Scythia Minor, predicand poporului de la Istru adevarul evanghelic, sadind in sufletul lui sentimentul prezentei si al coborarii lui Dumnezeu in om. Numarul mare de traditii si obiceiuri ce isi au obarsia in acest inceput dezvaluie o legatura unica intre vechile credinte, traditii sau obiceiuri si faptele cuprinse in predica apostolului. Aceste componete ancestrale ale spiritualitatii noastre au strabatut cu o forta inimaginabila secolele, purtand pana astazi franturi de adevaruri crestine rostite atunci, in acel inceput, de apostol. Ele au o importanta cu totul speciala, pentru ca, datorita lor, putem reconstitui astazi, fie si numai in parte, un adevar istoric, nu de putine ori refuzat, ignorat sau contestat de unii: prezenta Sfantului Andrei in teritoriul lupilor. Adica, in pamanturile poporului nascut „sub semnul lupului”, cum spunea Mircea Eliade. Chiar din acest motiv, consideram ca exista o stransa legatura intre lup, animalul totemic, si Sfantul Andrei, iar traditia care spune ca apostolul „lega gura lupilor” ascunde unul dintre cele mai tulburatoare argumente in sprijinul afirmatiei ca, intr-adevar, Apostolul Andrei a calcat si a propovaduit in aceste teritorii. Caci sintagma „a lega gura lupilor” nu se refera la animal, ci la omul care, in credinta lui, se identifica pana la confuzie cu acest animal. Sa nu ne mai miram, deci, de numarul mare de sarbatori dedicate acestui animal in calendarul popular si nici de faptul ca traditiile si obiceiurile care se desfasoara in ziua sau in noaptea Sfantului Andrei sunt legate de lupi. Cercetatorul Liviu Teleoaca propune un alt mod de explicare a etnonimului „dac” si, pornind de la legatura care exista intre acest cuvant si stindardul dragon cu cap de lup, specific dacilor, ajunge la concluzia ca acest steag era, de fapt, „insemnul heraldic al corpului preotesc” dac. Din aceasta perspectiva, s-ar putea spune ca, inlocuind lupul in noul calendar, Andrei devine mostenitorul de drept al corpului preotesc dac, care avea ca insemn heraldic dragonul cu cap de lup. Eminentul cercetator Ion Ghinoiu, referindu-se la lup, spunea: „Desi are o actiune predominant malefica, lupul, si nu alt animal, jaloneaza intre leagan si mormant intreaga existenta a oamenilor”. Bocetul Andreiului, obicei care dainuie si astazi la romanii din Transnistria, atesta suprapunerea sarbatorii crestine a Apostolului Andrei peste noul an dacic. Ion Ghinoiu considera ca perioada 14 noiembrie – 7 decembrie din calendarul popular, in care sunt adunate laolalta sarbatori, obiceiuri, acte rituale si practici magice dedicate lupului, „este identificata pe criterii etnologice cu anul nou dacic”. Prin urmare, lupul, fie epitet ritual al unei confrerii razboinice, de la care provine numele etnic al dacilor, cum credea Eliade, fie simbol religios de aparare, insemn heraldic al corpului preotesc dac, cum spune Teleoaca, fie fiinta mitologica ce marcheaza repere de orientare in timp, cum sustine Ghenoiu, o reprezentare metaforica ce indeplineste rolul unui animal protector si initiator, cum apreciaza Mihai Coman sau carnasier feroce, a ocupat un loc cu totul special in spiritualitatea acestui popor, din cele mai vechi timpuri, pana la sosirea aici a Apostolului Andrei, caruia „i-a imprumutat”, intr-un anumit moment al istoriei, propriile-i atribute si semnificatii. In acel moment, s-a „innodat” legatura aici, pe pamanturile de la Istru, dintre lumea Legii Vechi si cea a Legii Noi. Iar Andrei a jucat, intr-un fel, rolul unui alt Ioan Botezatorul. El indeplinea toate conditiile cerute de istorie, ca sa inlocuiasca credinta in lup: a fost primul dintre apostolii care L-a cunoscut pe Iisus, fiind profund convins ca El este Mesia; era puternic (numele lui, care provine din grecescul Andreas, inseamna „viteaz”, „barbat”) si curajos (ca lupul), de vreme ce a propovaduit cu succes Evanghelia mantuirii intr-un teritoriu aproape la fel de intins ca si acela in care „a lucrat” Pavel. Altfel spus, puternicile atribute ale animalului heraldic al locuitorilor de la Istru nu puteau fi intrupate decat intr-un personaj pe masura. Acesta este si motivul pentru care, credem noi, Sfantul Andrei a ramas viu doua milenii in memoria colectiva a acestui popor. Si aceasta este dovada cea mai credibila ca apostolul a crestinat aceasta parte de lume. Descoperind in predica Sfantului Andrei triumful vietii in Hristos, Invierea, poporul de sub sceptrul lupului si-a dobandit nemurirea. Adorarea lui Andrei, dupa doua milenii, prin rasturnare, ca sfant important caruia i-au fost atribuite calitatile si insusirile lupului, veche divinitate locala inlocuita in calendar, dovedeste, in plan real, amploarea si seriozitatea misiunii apostolului printre lupii-oameni de la Istru. Sarbatoarea bisericeasca nationala Sfantul Sinod, in sedinta sa din 14 noiembrie 2001, a hotarat ca ziua de 30 Noiembrie, sarbatoarea Sfantului Andrei sa fie proclamata si cinstita ca sarbatoare bisericeasca nationala a Romaniei. Astfel, exact inainte cu o zi de 1 Decembrie, ziua nationala politica a Romaniei, care aniverseaza formarea statului national unitar, poporul roman are si o zi nationala crestina, in care este praznuit cel caruia i se datoreaza formarea sa ca popor crestin, in istorie. Este un pas inainte in afirmarea spirituala si culturala a natiunii romane care, inainte de orice integrare, trebuie sa-si afirme propriile valori, iar Sfantul Apostol Andrei este de mult timp o valoare nationala. Poate ca a venit vremea ca ocrotitorul acestui neam sa se afle din nou printre ai sai... Adrian POP