Dans maghiar, de Ziua Drapelului

Ziua Drapelului National al Romaniei: oficialitati plictisite, public indiferent, discursuri citite in graba, atitudini impardonabile si, nu in ultimul rand, “Dans maghiar nr. 5” de Brahms, in interpretarea fanfarei. 26 iunie dimineata. Institutia Prefectului emite un comunicat prin care anunta ca “in zilele de 25 si 26 iunie vor fi organizate manifestari dedicate sarbatoririi Zilei Drapelului National”. Cum marcheaza autoritatile o zi de importanta nationala? In Piata Tricolorului (platoul din fata Prefecturii), soldati aliniati asteptau sa dea onorul. Cativa batrani nostalgici isi cauta loc la umbra. Din cauza caniculei, secundele par minute. Apare prefectul Bondi Gyongyike, iar unul dintre jandarmi sopteste victorios “gata, incepe!” Numai ca, prefectul se retrage. Mai tarziu concluzionam ca Bondi a incurcat scenariul, pentru ca in momentul in care s-a anuntat la mirofon inceperea manifestarii cu primirea oficialitatilor, de pe cealalta intrare a institutiei au aparut prefectul, presedintele Consiliului Judetean (CJ), Marinel „Zgarciomanel” Kovacs si primarul Baii Mari, Cristian Anghel. Apoi, alocutiuni specifice momentului, lecturate de pe coli de hartie, ceea ce a mai determinat o dilema: dezacordurile prefectului sunt din cauza celui care i-a redactat spiciul sau din cauza emotiei? Ultima parte a discursului lui Bondi n-am prea inteles-o, bruiati de mobilul vicepresedintelui CJ, Emil Marinescu, insa am prins finalul: „asa sa ne ajute Dumnezeu!” Doi pupici A urmat un moment cat se poate de caraghios. Din fericire, la manifestare publicul n-a fost foarte numeros (fiind format in mare parte de o mana de pensionari nostalgici). S-a anuntat ca urmeaza o binecuvantare a drapelului, dupa care oficialitatile vor saruta tricolorul ce va fi arborat in fata Prefecturii. Numai ca Bondi a luat-o pe scurtatura si, dintr-un exces de „patriotism”, s-a dus glont si a sarutat drapelul. Bineinteles, dupa binecuvantarea tricolorului a fost nevoita sa-l mai sarute o data, ca doar nu putea face noa discordanta cu ceilalti membri ai coloanei de onoare. Cu toate ca manifestarea avea toate calitatile sa fie catalogata „una facuta la repezeala”, tinand cont de prezenta restransa a baimarenilor si mai ales absenta totala a tinerilor, a urmat totusi un concert cu muzica de promenada, sustinut de Fanfara orasului. Toate bune si frumoase pana in momentul in care seful fanfarei a anuntat o dedicatie pentru cetatenii romani de diferite nationalitati, cautand cu subanteles privirea lui Bondi Gyongyike. Ce a urmat? „Dans maghiar nr. 5” de Brahms. Dupa ultimul acord, subprefectul Gheorghe Achim dadea semne evidente de agitatie, pe care le-am pus fie pe seama temerii ca de Ziua Drapelului National al Romaniei ar putea urma si alte piese cu specific maghiar, fie ca omul era pur si simplu plictisit. Din fericire pentru Achim, concertul fanfarei s-a incheiat imediat, cu „Ciocarlia”. Decolatul Stiind cat de temperamental este subprefectul nostru, aveam mari emotii ca va face o criza de nervi (de la plictiseala si caldura) cand s-a anuntat un miniconcert al Ansamblului Folcloric „Transilvania”. Insa ne-a venit inima la loc in momentul in care l-am observat savurand cantecele cu aplauze si… vocalize (!). Surpriza a fost ca presedintele CJ n-a mai ramas pana la concertul sustinut de Ansamblul Transilvania, probabil pentru ca stie repertoriul de la petrecerile din subsolul institutiei (de „La Tevi”), despre care am mai relatat. Manifestarea s-a incheiat cu defilarea garzii de onoare, iar organizatorii au lansat public invitatia ca toti cei prezenti sa mearga in holul Prefecturii, la un suc sau apa. Minerala. Tinand cont de afluenta publicului, cheltuiala n-a fost foarte mare, ceea ce a „pricinuit” o economie la bugetul judetului. Mircea CRISAN mircea@gazetademaramures.ro